Versul original 44.6 summit pentru pace

Poemul în întregul lui sună aşa:

summit pentru pace –

urmează sigur

un nou război

Ion Untaru (Antologia ROMANIAN KUKAI)

(Doina) semnat pactul de pace -
(Doina) prea mult despre pace -
(Doina) pact de pace la un şpriţ -
(Doina) a mai sosit un motan -

(Mariko-san) Pupat Piaţa Independenţei

(Ioana Dinescu) luna de miere -
(Ioana Dinescu) solnita rasturnata -
(Ioana Dinescu) Marte in Berbec -
(Ioana Dinescu) frate si sora -
(Sorin) cer de toamna -

(Mariko san) Vrăbii în cireş-

(Karla) Molotov-Ribbentrop-
(Karla) urmează sigur
(Karla) a treia nora
(Karla) maslinul uscat

Ca orice senryu, poemul vizează o meteahnă fundamentală a afacerilor umane. Există în demersurile oricăror organizaţii o afişare fariseică a bunelor intenţii, o supralicitare a unor realizări diplomatice fragile, echivoce şi inconsistente, dacă nu de-a dreptul o încercare mîrşavă de a ascunde maşinaţiuni perfide sub aparenţe euforice. O suită de summituri pentru pace este cu siguranţă un drum spre iad pavat cu cele mai bune intenţii.

O primă serie de completări acuză direct ipocrizia politică: (Doina) semnat pactul de pace -, (Doina) prea mult despre pace -, (Karla) Molotov-Ribbentrop –.

O a doua extinde maladia considerînd-o un nărav uman generalizat: (Doina) pact de pace la un şpriţ –, (Mariko-san) Pupat Piaţa Independenţei, (Ioana Dinescu) luna de miere -, (Ioana Dinescu) frate si sora -, (Karla) a treia nora,

Cea de-a treia o generalizează, extrapolînd-o la întrebul regn viu: (Doina) a mai sosit un motan -, (Mariko san) Vrăbii în cireş -, pentru ca, în final, semnele nefaste să afecteze întregul univers: (Sorin) cer de toamna -,(Ioana Dinescu) solnita rasturnata -, (Ioana Dinescu) Marte in Berbec -.

Dar cea mai bună, apelînd la simbolul crengii de măslin, constată că şi el s-a ofilit: (Karla) maslinul uscat. Un film italian din 1950 purta un titlu la fel de demascator: Nu-i pace sub măslini. Nici simbolurile nu mai sînt ce-au fost şi nu ne mai salvează de noi înşine.

Versul original 42.5 ascult ciocârlia

Ultimul vers este:

insomnie –

refugiat pe prispă

ascult ciocârlia

Untaru Ion (Antologia ROMANIAN KUKAI)

(Anonim) un motan tanar
(Anonim) catelul orfan
(Anonim) un greiere

(Mariko san) ascult greierii

(Karla) si luceafarul
(Karla) aud cum crapa ziua
(Karla) vad ciocarlia
(Karla) dansez cu fluturii

(Doina) sus,Cloşca cu Pui
(Doina) urmărind Carul...
(Doina) acelaşi gând,scai...
(Doina) mireasma de tei...
(anisoara) privesc stelele

(Anonim) reteta:/"mireasma de tei"

(Ioana Dinescu) numar gandacii
(Ioana Dinescu) ascult bufnita
(Ioana Dinescu) ma cert cu luna

Îşi găsesc şi insomniile rostul lor. Poate e o insomnie mai matinală şi o ciocîrlie care s-a sculat şi ea cu noaptea-n cap. Vara însă se luminează devreme. Cine a fost acolo ştie mai bine. Ideea este însă salutară, insomnia se dovedeşte o bună ocazie, iar ciocîrlia un leac, dacă nu al insomniei, măcar al stressului care o însoţeşte.

Uită de orice legătură cu insomnia: (Anonim) un motan tanar, (Anonim) catelul orfan.

Găsesc remediul: (Mariko san) ascult greierii, (Karla) dansez cu fluturii, (Doina) sus, Cloşca cu Pui, (Doina) urmărind Carul... (mare, mic, pe uliţă?), (Doina) mireasma de tei..., (anisoara) privesc stelele sau măcar ştiu (Anonim) reteta:/"mireasma de tei", chiar dacă n-o încearcă.

Alte completări fac doar constatări uşor mahmure: (Anonim) un greiere, (Karla) aud cum crapa ziua (se crapă de...), (Karla) vad ciocarlia, (Karla) si luceafarul (nu leagă sintactic cu versul anterior) sau de-a dreptul iritante: (Doina) acelaşi gând, scai..., (Ioana Dinescu) numar gandacii, (Ioana Dinescu) ascult bufnita, (Ioana Dinescu) ma cert cu luna.

Versul original 41.6 buletinul primarului

Întregul poem este:

ajutoare –

în sumanul jerpelit

buletinul primarului

Ion Untaru (Antologia ROMANIAN KUKAI)

(Anonim) norii s-au adunat gramada

(Mariko san) un bănuţ de la noi

(Karla) Hagi Tudose

(Doina) un card..dar PINul ???
(Doina) doar buletinul...
(Doina) nici o leţcaie....
(Doina) acelaşi sărac...

(Ioana Dinescu) o conservă veche
(Ioana Dinescu) țuică și țigări
(Ioana Dinescu) buletinul de vot

(Anonim) revista Playboy

(Anonim) banul vaduvei

Cuvîntul ajutoare a făcut deja o carieră glorioasă în spaţiul românesc. Conotaţiile lui s-au îmbogăţit recent cu o mulţime de trăsături naţionale pe care toată lumea le ştie sau măcar le intuieşte. Poemul propus surprinde una din obişnuitele metehne locale – meschinăria autorităţilor. Scenariul, mai puţin incisiv, este acela al zgîrceniei primarului care donează celor atinşi de năpastă, presupunînd că nimeni nu-i va remarca avariţia, doar o jerpelitură. Acela muşcător ar fi însă cel care închipuie un adevăr mai jalnic şi mai trist, acela că autorităţile se bucură primele de ajutoarele primite şi catadicsesc să le distribuie săracilor după ce le-au purtat pînă le-au zdrenţuit. Buletinul buclucaş semnează însă fără să vrea opera caritabilă.

Una din completări e prea absconsă hiperbolizînd sumanul: (Anonim) norii s-au adunat gramada. Altele localizează în haină, dincolo de obiectele uitate: (Doina) doar buletinul..., (Doina) un card..dar PINul ???, (Ioana Dinescu) buletinul de vot, şi alte atenţii ale donatorilor: (Mariko san) un bănuţ de la noi, (Ioana Dinescu) o conservă veche, (Ioana Dinescu) țuică și țigări, chiar puţin mai îndrăzneţe: (Anonim) revista Playboy.

O ultimă serie vede-n haina ponosită doar sărăcia lucie: (Anonim) banul vaduvei, (Doina) nici o leţcaie..., (Doina) acelaşi sărac... sau pesonificarea cărpănoşeniei: (Karla) Hagi Tudose.

Versul original 34.2 doi îndrăgostiţi

Versul de la mijloc este:

barcă pe lac -

doi îndrăgostiţi

ies din lume

Ion Untaru (Antologia ROMANIAN KUKAI)

(Anonim) atras de ştima apelor

(Mariko san) fanaticii pescari
(Mariko san) el şi ea îndrăgostiţi

(Karla) doi nuferi sarutandu-se
(Glumetu) ajutooor, ma scufund,

(Ioana Dinescu) in scranciobul apelor
(Ioana Dinescu) de gatul lui Nessie
(Ioana Dinescu) invelita in azur

Cu sau fără Eminescu, barca pe lac rămîne o ispită a izolării îndrăgostiţilor, a legănării pe undele unui vis pentru doi. Poemul poate fi citit şi invers, îndrăgostiţii sînt oricum nişte evadaţi din lumea cotidiană, barca pe lac este, simbolic, apanajul lor. Ei se întorc în leagăn, la origini, în lichidul amniotic, într-un fel de uter pentru gemeni bivitelini.

Doar două completări au vizat ipostaza erotică: (Mariko san) el şi ea îndrăgostiţi, (Karla) doi nuferi sarutandu-se (o personificare cam gratuită).

Celelalte au cochetat cu primejdia înecului: (Anonim) atras de ştima apelor, (Mariko san) fanaticii pescari, (Glumetu) ajutooor, ma scufund, (Ioana Dinescu) de gatul lui Nessie, cînd nu s-au abandonat (Ioana Dinescu) in scranciobul apelor sau în vise apoteotic celeste: (Ioana Dinescu) invelita in azur.

Versul original 33.5 chipul meu se tulbură

Poemul în întregime este:

primele picături –

chipul meu se tulbură

în apa iazului

Untaru Ion (Antologia ROMANIAN KUKAI)

(doina b) fac cercuri,cercuri

(doina b) câţiva bulbuci....
(doina b) o încreţire...
(doina b) cad pe o frunză...pe nufărul alb

(Sorin Toma BOC) se zbate ultimul somn

(Ioana Dinescu) m-ascund să nu mă ude
(Ioana Dinescu) se tulbură cerul gri
(Ioana Dinescu) piere chipul lui Narcis
(Ioana Dinescu) sonată pentru clipocit

(Anonim) campionat de polo
(elena) luna sfaramitata

(Mariko san) mii de stelele tremură

(Mariko san) cioburi de lună

(Mariko san) pic pic pic pic pleosc

(Karla) ramuri de salcii frante
pleoscaituri de broasca
unite intr-o simtire
imi ravasesc golul

Completările încep cu notaţii pur descriptive, fără nicio trimitere dincolo de elementele decorative desenate pe faţa lacului: (doina b) fac cercuri, cercuri, (doina b) câţiva bulbuci..., (doina b) o încreţire... sau dincolo de faptul brut, lipsit de rezonanţă emoţională: (doina b) cad pe o frunză...pe nufărul alb, (Sorin Toma BOC) se zbate ultimul somn, (Ioana Dinescu) m-ascund să nu mă ude, (Ioana Dinescu) se tulbură cerul gri, (Mariko san) pic pic pic pic pleosc. Cu intenţii ironice mai puţin realizate: (Anonim) campionat de polo.

Continuă însă cu modulaţii pe tema oglinzii sparte care deteriorează sau face să dispară obiectele oglindite: (Ioana Dinescu) piere chipul lui Narcis, (elena) luna sfaramitata, (Mariko san) mii de stelele tremură, (Mariko san) cioburi de lună, (Karla) ramuri de salcii frante.

În aceeaşi idee, originalul mi se pare mai bun pentru că foloseşte cuvîntul tulbură la propriu, vizînd efectul observabil, fizic, al picăturilor în apă, dar şi la figurat, consemnînd emoţia narcisistă a privitorului, al cărui chip tulburat se contopeşte deodată cu întregul lumii răvăşit în iaz.

Mergînd pe registrul auditiv, cu ochii închişi, se poate resimţi însă şi o (Ioana Dinescu) sonată pentru clipocit.

Karla are o contribuţie mai articulat-personalizată. În marginea celor spuse, picăturile ei cresc hiperbolic încît ajung pleoscaituri de broasca / unite intr-o simtire / imi ravasesc golul.