joi, 1 octombrie 2009

Versul original 40.3 copaci fără nume


Tot poemul este:


noapte cu brumă –

copaci fără nume

străjuiesc luna


Muntean Flavia (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Anonim) fumurile din hornuri
(
Doina) statuile pe alei
(
Doina) negrul ciorilor din cuib...
(
Doina) gânduri dincolo de zid---
(
Doina) fiorii nopţii albe...

(Ioana Dinescu) plopii din parcul pustiu

(Mariko san) felinarele oarbe
(
anisoara) albe crizanteme

(Mariko san) vârfuri argintii de brad

Într-o noapte cu brumă, dintr-o dată albul devine unanim, motiv pentru care copacii, şi-aşa goi, îşi pierd numele, identitatea. Imperiul brumei nu mai admite decît străjeri anonimi care străjuiesc o regină la fel de argintie.


Copaci fără nume amplifică efectul brumei pînă la paroxism, (Mariko san) vârfuri argintii de brad e în ton cu această culminaţie. (Anonim) fumurile din hornuri, (Ioana Dinescu) plopii din parcul pustiu, (Mariko san) felinarele oarbe păstrează doar un vector de zvelteţe al strajei, pierzînd legătura cu bruma. Iar (Doina) statuile pe alei rămîn doar cu ideea de pustietate a nopţii brumate. În schimb, (anisoara) albe crizanteme, crizantemele n-au statura unor străjeri pe măsura lunii.


(
Doina) gânduri dincolo de zid---, (Doina) fiorii nopţii albe... introduc indiscret simţiri care trebuie doar să se întrezărească din peisajul evocat. (Doina) negrul ciorilor din cuib..., ciorile, invizibile totuşi, n-au nicio şansă de a fi primite în rîndul străjerilor.



2 comentarii:

Doina spunea...

Doina) gânduri dincolo de zid---, (Doina) fiorii nopţii albe... introduc indiscret simţiri care trebuie doar să se întrezărească din peisajul evocat. (Doina) in negrul ciorilor din cuib..., ciorile, invizibile totuşi, n-au nicio şansă de a fi primite în rîndul străjerilor.
vorbim de două feluri de simţiri .mai discrete, a celui ce ESTE PREZENT in peisajului evocat( un călător, un trecător rătăcit in noapte)as spune un privitor din afară si alta e simţirea celui aflat „IN AFARA”peisajului evocat ,adică inăuntru care ,in nesomnul lui ,are si el parte de o noapte albă,care poate dincolo de geamul iatacului face,cu adevărat de de strajă lunii ,tulburat,infiorat de complementarea albului şi brumei din cele două spatii diferite.. poate nu am fost destul de explicită că aceşti” fiori ai nopţii albe” sunt simţiri sau” gânduri dincolo de zid”poate ideia a fost bună dar nu am avut destulă pricepere sa sugerez prin cuvinte...

privind in negrul ciorilor din cuib
am insistat pe negru ,ştiind că ele sunt aşa ,dar e reperul prezenţei ,totul e alb si cuibul pe dinafară ,pe ele nu se aşterne bruma ,ele nu sunt personificări de strajă,asa cum sunt copacii ,(care sunt in total repaus vegetativ,deci dorm,nu străjuiesc...e bine că nu au nume aşa că pot fi si răşinoasei care sunt vivace si iarna )ele chiar sunt realmente de strajă ,mai aproape de lună ,in cuiburile lor pe ramuri de vârf..ceace le conferă dreptul de străjeri”ZICERE DOINEASĂ”..or fi ele urâte dar ele in mijlocul viscolelor,gerurilor cumplite, sunt prezente in cuiburi străjuindu-ne pe noi „pământenii” punându-ne in gardă de vremea ce va venii,zborul lor agitat arată că vremea se va înrăutăţiisi cu siguranţă prevestesc venirea zăpezii cu câteva zile înainte...
mulţumesc pentru răbdarea de a citi,respect tuturor
doina b

Corneliu Traian Atanasiu spunea...

Cred că am fost mai atent la cumulul de sensuri pe care-l permite imagine unor străjeri înalţi: veghează, păzesc şi mărginesc (înconjoară luna).

Veghea (insomnie, îngrijorare) este doar unul din ele.