Tot poemul este:
grădina doarme –
ultimul fruct s-a copt la
lumina din geam
Radu Creţu (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(anisoara) libelula dansează
(Monica Trif) pisica tolanita
(Ioana Dinescu) se coc gogonelele
(Ioana Dinescu) se-aduna parfum de tei
(Doina) mai galbenă gutuia
(Doina) s-a inroşit tot mărul...
(Doina) părul bunicii cu nimb....
(Doina) nici o apariţie ...
(Anonim) carabusii-n sueta
(Karla) infloresc muscate
(Karla) Iene pe la gene
(Mariko san) discotecă de fluturi
(Mariko san) crapă coaja nucilor
O evocare discretă a gutuilor puse pe vremea bunicilor în geam. Gospodăria autarhică de la ţară găsea metode de a prelungi coacerea şi dincolo de termenul prea grăbit al toamnei. Exista o trecere, imperceptibilă aproape, dinspre afară înspre înăuntru, natura se prelungea în casă, unde copiii primeau spre sfîrşitul iernii şi mieii. Casa era oarecum integrată ritmurilor naturii pe care, uneori, o ajuta să-şi împlinească coacerea şi creşterea. Fereastra prelungea puţin, şi se pare eficient, lumina şi căldura care nu mai veneau de la soare.
Prelungirea perioadei de coacere era însă valabilă nu doar pentru gutui: (Doina) mai galbenă gutuia, ci şi pentru alte roade: (Ioana Dinescu) se coc gogonelele, (Doina) s-a inroşit tot mărul..., (Mariko san) crapă coaja nucilor, (Ioana Dinescu) se-aduna parfum de tei.
Dar fereastra e şi locul florilor: (Karla) infloresc muscate, al ultimelor insecte care se apără de frig: (anisoara) libelula dansează, (Anonim) carabusii-n sueta, (Mariko san) discotecă de fluturi şi, bineînţeles al pisicii dornice de noutăţi: (Monica Trif) pisica tolanita.
Şi, din cînd în cînd, mai apare şi (Doina) părul bunicii cu nimb... să cerceteze cine mai vine: (Doina) nici o apariţie ... şi, dacă tot nu vine, să moţăie-n fotoliu: (Karla) Iene pe la gene...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu