Iată şi ultimul vers:
dus e anul vechi
cel nou la braţul meu e –
dar unde-i cel bun?
Răşinaru Ion (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Karla) baiat cu sorcova
(Anonim) ma cheama Sisif
(Doina) deja atele !
(Doina) alături soaţa...
(Doina) prins la mijloc...
(Doina) liană pe trunchi...
(Doina) coabitare....simbioză
(Ioana Dinescu) acelasi tango
(Mariko san) îl vreau mai bun
(Mariko san) sper la fel de bun
(Anonim) sprijinind...cainii
Vreme trece, vreme vine… În ciuda festivismului şi a atitudinii galante, întrebarea rămîne şi subminează bucuria trucată: e vreo schimbare în toată această petrecere a vremii? Sau totul e doar recenţă stearpă, fără pic de prospeţime? Cum spune un poet mai puţin citat: “în falsa tinereţe a unor evi tot mai tîrzii…”.
Completările pornesc de la fireştile şi amăgitoarele promisiuni de vreme nouă: (Mariko san) îl vreau mai bun, (Mariko san) sper la fel de bun, (Karla) baiat cu sorcova.
Continuă cu constatări mai degrabă dezabuzate: (Ioana Dinescu) acelasi tango, (Doina) alături soaţa..., (Doina) prins la mijloc..., (Doina) coabitare....simbioză, (Doina) liană pe trunchi..., (Doina) deja atele! (Anonim) sprijinind...cainii (n-o prea înţeleg, o fi vreo expresie care circulă într-o anume zonă).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu