Poemul întreg este:
crivăţ năprasnic –
în calea stăpânului
bătrânul câine
Tamaş Valeria (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Doina) neliniştit in pridvor
(Doina) la crucea stăpânului....
(Doina) busola către casă......
(Doina) pe trupul stăpânului...
(Mariko san) nu e nimeni pe drum doar
(Mariko san) există loc în rai pentru
(Karla) sub un cotlon se stinge
(Karla) agale trece podul
(Ioana Dinescu) împart căldura sobei cu
(Ioana Dinescu) oftăm împreună eu și
(Anonim) in crasma stapanul cu
(Anonim) bastonul orbului
(Anonim) printre naluci de viscol
Completarea cea mai aiuritoare este: (Anonim) bastonul orbului care, nefăcînd sintagmă cu bătrînul cîine, pare să dea de înţeles că ele sînt unul şi acelaşi lucru. Alte completări au gonit cîinele nemotivat şi neomenos în vijelia de-afară: (Anonim) printre naluci de viscol (dublează pleonastic crivăţul), (Mariko san) nu e nimeni pe drum doar, (Karla) agale trece podul (cam ţanţoş în raport cu vitregia vremii).
În schimb, altele au consimţit pur şi simplu la suferinţa lui singuratică: (Doina) neliniştit in pridvor, (Karla) sub un cotlon se stinge, (Mariko san) există loc în rai pentru.
Mai aproape de puternica legătură afectivă a cîinelui cu omul au fost: (Anonim) in crasma stapanul cu, (Ioana Dinescu) împart căldura sobei cu, (Ioana Dinescu) oftăm împreună eu și, atingînd apogeul în: (Doina) busola către casă..., (Doina) la crucea stăpânului..., (Doina) pe trupul stăpânului...
Versul original este mai aproape de spiritul discret al haiku-ului, preferînd expresia mai vagă, mai neutră, mai puţin declarativă a afecţiunii, a bucuriei revederii care învinge vitregia de afară: în calea stăpânului, lăsîndu-ne astfel pe noi să ne închipuim manifestările canine sau umane pline de efuziunea reîntîlnirii şi, de asemenea, să ne amintim ceea ce ştim despre alte episoade de devoţiune ale cîinilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu