Versul de la mijloc este:
De dimineaţă -
nu-nţeleg de ce numai
castane sub nuc
Şerban Codrin (inedit)
(Manuela D.) stricand ordinea toamnei,
(Karla) doar covor de frunze si
(Ioana Dinescu) cotofene,ciori,zarva si
(Mariko-san) vântul buclucaş a pus
(Anonim) cioroi la micul dejun
(Doina) ne-ncetat vântul duce
(Doina) în cădere,rostogol
(Doina) cu mătura grămezi de...
Cei care exersează de mai multă vreme aici s-au obişnuit să respecte măcar pauza dintre cele două părţi ale poemului, înţelegînd că ea are două semnificaţii: prima - separarea celor două imagini/idei/înţelesuri diferite, a doua – obligaţia de a avea două sintagme coerente sintactic care, în mod normal, nu sînt legate sintactic între ele (într-o unitate sintactică integrantă). Legătura semantică urmînd să fie concepută de autor şi descifrată, prin colaborare, de cititor. Prima sarcină ţine de capacitatea de a se exprima logic şi închegat a celui care completează versul lipsă. A doua ţine de subtilitatea sa în a găsi o soluţie care să solicite cititorul, să-l surprindă, să-l pună în faţa unei situaţii neaşteptate, poate misterioase.
Este evident că toţi cei care au completat au înţeles bine contextul, situaţia, scena la care erau prezenţi. Cele mai multe completări au reuşit coerenţa sintactică, dar au continuat completînd cu detalii care sufocă ideea castanelor căzute: (Karla) doar covor de frunze si, (Ioana Dinescu) cotofene, ciori, zarva si, (Anonim) cioroi la micul dejun, (Doina) ne-ncetat vântul duce, (Doina) în cădere, rostogol, (Doina) cu mătura grămezi de...
Cu (Manuela D.) stricand ordinea toamnei este comentat faptul esenţial din acest poem, neglijat sau escamotat de ceilalţi: castanele sînt totuşi sub nuc. Poate nu e cel mai bun mod de a exprima ce s-a întîmplat, căci toamna, prin căderea frunzelor, a fructelor şi desigur a castanelor, toate gonite de vînt, creează doar harababură şi zăpăceală, dar arată că a prins resortul intim al poemului. Doar (Mariko-san) vântul buclucaş a pus, deşi exagerează modul delicat de a o face (sau poate tocmai din această cauză), ne pune în faţa surprizei pe care a urmărit-o şi originalul, dîndu-i şi soluţia.
Nu-nţeleg de ce numai, versul original, se fixa doar pe uimirea celui abia trezit din somn în faţa tabloului neverosimil şi nota tocmai uluirea lui. Surprindea tocmai paradoxul unei situaţii. Fără dorinţa sau capacitatea de a o şi explica. Sau, cine ştie, cu bucuria de a savura neînţelesul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu