Primul vers al poemului este:
lapoviţă
ruginită într-un cui
cheia de la poartă
Dan Doman (inedit)
(Manuela D.) gardul prabusit
(Anonim) Casa bunicilor -
(Karla) broasca stricata-
(Anonim) perestroika ro
(Anonim) casa parasita
(Ioana Dinescu) resturi de ziduri -
(Doina) scoasă din ţâţâni-
(Doina) numai usciorul...
(Doina) scârţâit in vânt....
(Anonim) A.Paunescu -
(Monica Trif) calator hoinar-
Ideea versului original, care este şi un kigo de toamnă, este claustrarea locuitorilor din casa cu pricina. Vremea vitregă nu-i îndeamnă nici pe ei să iasă, nici pe cei apropiaţi să-i viziteze. Lapoviţa are un pandant în rugină, ambele semne ale deteriorării de afară. Întorcîndu-ne către interior, nu e exclus să ne închipuim că, vremea rea şi cheia ruginită păzesc izolarea unui cuplu care se bucură, fără să fie tulburat de nimeni şi nimic, de deliciile dragostei, ţinînd astfel cumpăna vremii potrivnice.
Cîteva completări au mizat pe locul aflat în paragină, pentru care cheia ruginită este doar o emblemă: (Manuela D.) gardul prabusit, (Anonim) casa parasita, (Anonim) Casa bunicilor -, (Ioana Dinescu) resturi de ziduri –, (Doina) scârţâit in vânt....
Alte cîteva au motivat doar neîntrebuinţarea cheii prin stricăciuni minore: (Karla) broasca stricata -, (Doina) scoasă din ţâţâni – (nu leagă bine, presupune o poartă de care încă n-a fost vorba, dacă nu cumva vorbeşte despre starea autoarei), (Doina) numai usciorul... sau din motive de psihologie locală: (Anonim) perestroika.ro.
În fine, (Anonim) A.Paunescu – face un apropo la rugina aşezată peste veşnicul pahiderm al vastelor poeme agitatorice care se uită acum ca un viţel la poarta vraişte a stadionului, în timp ce (Monica Trif) calator hoinar – e o aluzie la posibilul adăpost ce-l oferă chiar şi o căsuţă nelocuită de mult.
4 comentarii:
Maestre,esti "tare de tot",o bomboana! N-am mai ras demult cu atata pofta la atare comentarii;te pup PE... "neuroni" ! Un/o admirator/oare. =))
scoasă din ţâţâni-
ruginită într-un cui
cheia de la poartă
Eu cred că o cheie care rugineşte este mai demult neutilizată,nu doar de vremelnicia unei nopţi sau zile cu lapoviţă... iar dacă un cuplu s-a izolat in acest lăcaş a intrat fie prin efracţie sau poarta a fost mai dinainte dată in lături sau....scoasă din ţâţâni
Eu nu mi-am ieşit.... incă dar....cine mai ştie !!???
Doina b
Dacă "scoasă din ţâţâni" n-ar fi în contextul acestei pagini, cititorul ar fi derutat şi nu s-ar gîndi că e vorba de poartă. Urmează după doar o determinare a cheii (ruginită într-un cui / cheia de la poartă). Pentru mine, această aşezare este cel puţin stîngace. Pot interpreta fără nicio reţinere aşa: persoana care dorea să intre a fost scoasă din ţîţîni pentru a găsit într-un cui doar cheia ruginită de la poartă. Ai să spui că n-a mai găsit nici poarta?
Anonimule, eu nu prea admir stilul comentariilor tale. Limitează-te la observaţii pertinente. Efuziunile păstrează-le pentru alte site-uri. Chiar dacă-ţi filează neuronii.
Dacă e să judecăm drept, poarta cu cheia ruginită poate să aparţină oricui, şi unui singuratic, şi bunicului şi,de ce nu, unui cuplu de îndrăgostiţi care,prin acţiunea lor,"ţin cumpăna vremii potrivnice" (frumoasă antiteză!!!.. Vremea rea, distructivă / dragostea creativă)
Eu ţin să-l cred pe Minulescu Ion. El zice că de obicei cheia de la o poartă "VERDE"..... se cam pierde....:)
Trimiteți un comentariu