Versul original 39.6 soarele se prelinge

Versul din mijloc este:

căldură mare –

soarele se prelinge

pe nisipul ud

Livia Ciupav (Antologia ROMANIAN KUKAI)

(Anonim) urme de pasi si labe

(Gheorghe S.) nu rămân nici paşii

(Mariko san) aerul vibrează

(Ioana Dinescu) scrie valul cu spumă

Autoarea a ţinut să ne sugereze un soare lichefiat de căldură şi a profitat de imaginea lui oglindită pe nisipul mereu udat de valuri. Este ascunsă aici o metaforă, aceea surprinsă în cunoscuta expresie că totul se topeşte de căldură, pînă şi soarele care o emană. Prelingîndu-se pe nisipul ud, şi el caută puţină răcoare.

Este tipul de poem care profită de o imagine – soarele oglindit pe nisipul ud - pe care o transfigurează pentru a ne introduce în altă dimensiune mai profundă, ciudată, absurdă şi totodată minunată a realului. Într-un fel, partea a doua a poemului pare să expliciteze sau măcar să noteze consecinţa celor spuse în prima. Dar nu o face la modul banal ci deraind uşor de pe şinele logicii, decolînd suprarealist.

(Anonim) urme(le) de pasi si labe nu se prea leagă de căldura mare. În schimb, (Gheorghe S.) nu rămân nici paşii e o încercare cam gogonată de a hiperboliza căldura. (Mariko san) aerul vibrează, (Ioana Dinescu) scrie valul cu spumă sînt doar notaţii reale, dar banale, fără vibraţie lirică.