miercuri, 30 septembrie 2009

Versul original 40.2 doi măgari trag de soare



Poemul în întregime este:


în vârf de munte

doi măgari trag de soare –

sfârşit de vară


Oana Bold (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Scoartza) mult prea devreme

(Anonim) floarea de colt tremura
(Doina) oi coborând din soare,
(Doina) curcubeul în frunze....
(Doina) lupii stăpâni la stână.....
(Doina) nimeni,doar ecou spre văi...

(Anonim) bucium în agonie

(Mariko san) ceaţa din zori de-argint-

Genul acesta de imagini (multe asemenea potriviri întîmplătoare sau înscenate le primim ca fotografii ciudate pe internet) poate fi extrem de sugestiv. Un moment şi un unghi favorabil, într-un amurg cu soarele la orizont, poate pune măgarii, ridicaţi simbolic pe piedestalul muntelui, în postura de vîrcolaci care vor să sfîşie soarele. Şi, cum măgarii sînt tare îndărătnici, soarele-şi va da sfîrşitul şi gata vara. E o schiţă mitică ad-hoc: cum s-a sfîrşit vara anul ăsta. Pentru că la munte sfîrşitul verii e oricum foarte abrupt.


Fără violenţa pseudomitică a originalului, completările chibzuiesc cu regret: (Scoartza) mult prea devreme, se lamentează lacrimogen: (Anonim) floarea de colt tremura, (Anonim) bucium în agonie, au revelaţii decorative: (Doina) curcubeul în frunze..., (Mariko san) ceaţa din zori de-argint – sau închipuie scenarii ale părăsirii şi pustietăţii: (Doina) lupii stăpâni la stână..., (Doina) nimeni, doar ecou spre văi...


O imagine interesantă: (Doina) oi coborând din soare.



Niciun comentariu: