Primul vers este:
şir de ghiozdane
prin rafala de frunze –
începe şcoala
Livia Ciupav (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Aserb) ciorile zboară
(Mariko san) Buchete de flori
(Mariko san) Copii mari şi mici
(Ioana Dinescu) primul clopotel
(Ioana Dinescu) musuroi de copii
(Doina) bunici şi copii
(Doina) ghiozdane-n şir....
(Doina) chipie pe frunţi....
(Doina) uniforme gri...
(Doina) ingândurare...
(Haika) Glasuri de toamnă
(Haika) Glasul tomnatic
(Anonim) Scranciob in balans
(Doru Emanuel) raze de soare
(Sorin) ghiozdane noi
Şi în acest poem aveam de a face cu o figură de stil, sinecdoca, şcolarii sînt înlocuiţi cu ghiozdanele pe care le duc în spate. Ea are însă o funcţie clară, bine motivată: evită cu discreţie referinţa la persoane pentru a ne îndrepta atenţia asupra unei imagini sugestive. În şirul de ghiozdane, simţim dintr-o dată depersonalizarea, înregimentarea. Toamna, prin rafala de frunze, ne arată faţa ei posacă, de anotimp deturnat social (şi nu de sezon al roadelor îmbelşugate). Şcoala începe ca un efort dezagreabil, sub auspricii mai puţin faste: bobocii sînt înmatriculaţi.
Unele completări au arborat aerul festivist al bucuriei prescrise convenţional: (Mariko san) Buchete de flori, (Mariko san) Copii mari şi mici, (Ioana Dinescu) primul clopotel, (Doina) bunici şi copii, (Doru Emanuel) raze de soare, (Sorin) ghiozdane noi.
Altele au fost de departe mai circumspecte: (Doina) ingândurare..., (Haika) Glasuri de toamnă, (Haika) Glasul tomnatic, (Doina) ghiozdane-n şir..., (Doina) chipie pe frunţi..., (Doina) uniforme gri..., (Anonim) Tipat de cocori, (Aserb) ciorile zboară, culminînd cu o perspectivă a reuşitei şcolarizării : (Ioana Dinescu) musuroi de copii.
O imagine obiectivă a ludicului părăsit pentru instruirea noilor recruţi: (Anonim) Scranciob in balans – doar vînt, frunze... şi niciun glas de copil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu