Întreg poemul este:
bariera –
o fetiţă-mi întinde
coşul cu mure
Livia Ciupav (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Ioana Dinescu) caut zmeura - ...:)
(Ioana Dinescu) tablou de Tonitza -
(Anonim) Ochi rotunzi,negri-
(Doina) Peronul haltei-
(Doina) deznădejde-n ochi
(Doina) la cotitură...
(Doina) cerşind din priviri...
Un gest curent în multe zone din România, unde copiii încearcă să cîştige un ban oferind, de obicei, celor în trecere fructe de pădure. Poemul de faţă, găseşte însă un cuvînt cheie cu care gestul de a întinde, un sinonim foarte delicat pentru a oferi, este pus în valoare – bariera. Bariera este, în mod obişnuit, un obstacol, un mod de a despărţi două zone. În cazul de faţă însă, ea este o şansă nebănuită de a restabili o legătură. Oprirea neaşteptată la barieră înseamnă a lua contact (pentru unii a-l relua), chiar şi în acest fel mediat, cu o anume prospeţime barată de viaţa obişnuită a celor ce gonesc pe şosele pentru a ajunge dintr-un oraş în altul. La barieră, li se oferă cu delicateţe, prin mîinile unui copil, nu doar un coşuleţ cu mure, ci şi invitaţia de a-şi aminti de pădure, de acel aer de libertate şi împlinire pe care-l poţi resimţi în natură, de candoarea copilăriei.
Localizînd doar, (Doina) Peronul haltei - şi (Doina) la cotitură... pierd conotaţiile barierei. Aşa cum, (Doina) cerşind din priviri..., (Doina) deznădejde-n ochi explicitează ceea ce (Anonim) Ochi rotunzi, negri – (cu o frumoasă şi discretă simetrie cu murele) şi (Ioana Dinescu) tablou de Tonitza – doar sugerează.
Sigur că trebuie să existe şi cîrcotaşi: (Ioana Dinescu) caut zmeura - ...:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu