luni, 15 iunie 2009

Versul original 31.1 Citind un roman



Iată şi primul vers:

Citind un roman –

de fapt nourii serii

trec peste mirişti


Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)


(Anonim) Ciclopi cenusii

(Mariko san) Privind la un film -

(Ioana Dinescu) Zmei și balauri -
(Ioana Dinescu) Ho
ți de crepuscul -
(Ioana Dinescu) Diascop pe cer -

(doina b) joaca cu focul- piromanie
(doina b) din pipă, fumul-
(doina b) îngândurată-
(
aserb) soare la apus-

(Doru Emanuel) un film alb-negru
(Mariko san) Lumini şi umbre -

(Karla) Recitind cartea -
(Karla) venerabilul
(Karla) va fi "odata"
(Karla) in ton cu viata
(Karla) la "iarba verde"

(Andreea) Monstrii negri
(
Andreea) Pasari albastre

E un loc comun faptul ca, atunci cînd o persoană se apleacă cu exaltare asupra dramaticei sale vieţi, să declare cu patimă că viaţa sa este un roman. Ceva exemplar deci. Ceva care trebuie povestit.


Mai puţin obişnuit este ca faptele autentice ale acestei lumi să fie evaluate ca fiind, mai presus de cele ale vieţii personale, un roman. De fapt chiar asta vrea să spună: autorul contemplă doar faptele miraculoase ale norilor care trec peste mirişti, ele sînt substanţa romanului abia însemnat pe cer şi pe cîmpuri de trecerea norilor. Autorul ştie şi alte asemenea poveşti, precum: Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri...


Cum sînt văzuţi norii de comentatori? Personificaţi ca: (Anonim) Ciclopi cenusii, (Ioana Dinescu) Zmei și balauri -, (Ioana Dinescu) Hoți de crepuscul -, (Andreea) Monstrii negri, (Andreea) Pasari albastre, vizionaţi ca: (Mariko san) Privind la un film -, (Ioana Dinescu) Diascop pe cer –, (Doru Emanuel) un film alb-negru, (Karla) Recitind cartea -.


Mai mult panseuri fără nerv. (
aserb) soare la apus- localizare pleonastică, unde să fie soarele seara? Interpretări mustrător-pedagogice: (doina b) joaca cu focul- piromanie (miriştea poate lua foc oricînd!). Presupuneri neadeverite: (doina b) din pipă, fumul -. Atitudine neatentă, preocupată: (doina b) îngândurată- refuzînd contemplarea. Admiraţie declarată abstract: (Karla) venerabilul, un gînd prea personalizat (pentru mine abscons): (Karla) va fi "odata", o comparaţie lipsită de subtilitate: (Karla) in ton cu viata, (Karla) la "iarba verde" (ghilimelele scuză faptul că miriştea este uscată).


Merituoasă, fără să aibă diferenţa şi tensiunea romanului, dar intuind excelent care sînt personajele: (Mariko san) Lumini şi umbre -.





2 comentarii:

Karla spunea...

Nu orice viata este obligatoriu dramatica. Multi s-au bucurat de ea si ,spun ei la batranete :"a meritat sa fie traita,fara pare de rau ..."
Insa orice viata este o poveste unica - nu pentru copilul al carui roman abia-i la "iarba verde", nu pentru adultul a carei viata este la rod,ci pentru batranul ,venerabilul care in seara vietii isi reciteste in amintiri, cartea traita, si deodata is da seama ca "DE FAPT nourii serii (vietii lui, care) trec peste miristea" ramasa de trait ,sunt mult mai importanti,mai coplesitori pentru el, decat ceea ce "a fost odata" -
Daca a pierdut si pe cel drag sau pe cea iubita,jumatate din lume a murit atunci si asteapta, DE FAPT , (cu oarecare ingrijorare),trecerea "nourilor serii" peste "miristea" ramasa de trait.
Nu-l intereseaza sa evalueze "faptele autentice"sau "miraculoase",ale lumii (DOAR NOURII SERII vietii lui) - asa vad eu - Nici n-ar fi posibil...
El stie : "cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia" . Si mai stie; cum ati amintit d-voastra si alte povesti : "Trecut-au anii (lui,nu ai lumii) ca norii lungi pe sesuri..."

Corneliu Traian Atanasiu spunea...

Citindu-ţi comentariul, mi-am dat seama că miriştea este într-adevăr un simbol al senectuţii, al ogorului de pe care deja s-a cules recolta.

Sigur că romanul poate istorisi şi poveşti mai domoale, cu o tensiune conţinută, fără isprăvi cu răsunet prea mare în afară. Prima mea frază ironiza acea pornire de a te împăuna ca erou de roman. Intenţiile tale sînt valide. Completările nu prea le realizează. Par prea discursive, chiar aşa într-un cuvînt sau trei. Trebuia să contrapui ceva mai puţin "gîndit", mai eliberat de reflexie, mai apropiat de o imagine, o situaţie, o scenă.