Versul din mijloc este:
Geamul vecinei –
plasa de ţînţari saltă
în vîntul iernii
Radu Patrichi (Stîlpi de felinar)
(Anonim) tablou cu flori de gheata
(Ioana Dinescu) iar ma tine priponit
(Ioana Dinescu) cantina pentru pasari
(Ioana Dinescu) trimite-arome dulci
(Ioana Dinescu) spulbera tristetea mea
(doina b) scârţâie necontenit
(doina b) atârnă-ntr-o ţâţână...
(doina b) priviri iscoditoare
(doina b) obloanele inchise
aserb muşcate la fereastră
(Mariko san) iluzia căldurii
(Mariko san) perdelele se mişcă
(Karla) doua umbre se saruta
Se pare că geamul vecinei are o putere de atracţie irezisţibilă pe care completările au consemnat-o din belşug: (Ioana Dinescu) iar ma tine priponit şi chiar (Ioana Dinescu) trimite-arome dulci şi tămăduitoare: (Ioana Dinescu) spulbera tristetea mea. Oricum, există constant (doina b) priviri iscoditoare care găsesc acolo (Mariko san) iluzia căldurii, aserb muşcate la fereastră, un (Anonim) tablou cu flori de gheata sau, cînd (Mariko san) perdelele se mişcă, (Karla) doua umbre (care) se saruta. Şi, dacă toate astea se întîmplă şi în vîntul iernii, e de înţeles această sîrguincioasă căutare.
Puţine completări s-au rezumat la notaţii care să nu includă ispita geamului: (Ioana Dinescu) cantina pentru pasari, văzîndu-l cu (doina b) obloanele inchise sau de-a dreptul rablagit: (doina b) scârţâie necontenit, (doina b) atârnă-ntr-o ţâţână...
Versul original - plasa de ţînţari saltă - are cîteva nuanţe esenţiale: găseşte elementul care să surprindă cu discreţie palpitul. Plasa de ţînţari nu atîrnă şi nu scîrţîie, dar se zbate, fără să poată scăpa din ramă, asemenea inimii vecinei sau a privitorului. Nu ştim care şi nici nu mai contează. Poemul nu trece dincolo de plasă, de tresăltarea ei spasmodică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu