sâmbătă, 6 iunie 2009

Versul original 29.6 pe şotronul părăsit


Poemul complet este:


Lună plină -

pe şotronul părăsit

doar umbra şcolii


Dumitru Radu (Stîlpi de felinar)


(Eugen) in spatele teilor

(Anonim) in curtea ingradita
(
anisoara) pe braţe de marmură
(
Monica Trif) ramasa-n intuneric

(Mariko san) în curtea părăsită
(Mariko san) pe clădirile din jur
(clădirile din jur, umile, sunt stăpânite de umbra şcolii, o clădire impunătoare şi la propriu şi la figurat, şcoala fiind locul "metamorfozării" generaţiilor de tineri, sufletul unei comunităţi)

(delcrimar) pe terenul de handbal
(doina b) la Denii din Postul Mare
(doina b) pe aura unor sfinţi

(Ioana Dinescu) după bombardament
(Ioana Dinescu) se uită după mine
(Ioana Dinescu) mai neagră ca furul

(Anonim) la Denii,pe capu' popii

(Anonim) mai neagra in cerul gurii

(Karla) se metamorfozeaza

E vacanţă sau e doar noapte şi copiii dorm în paturile lor visînd şotronul? Curtea şcolii e goală şi, lipsită de însufleţirea jocurilor şcolarilor, pare pustie. Ce ne spune această imagine uşor dezolată? Doar în lumina tainică a lunii pline, într-un răspas meditativ, revelaţia este deplină: cel mai adesea, şcoala eclipsează, compromite, întunecă rosturile şi bucuriile copilăriei. Le umbreşte cu masivitatea ei greoaie, inexpresivă şi fadă.


Între lună şi umbra şcolii, trebuia închipuit ceva, trebuia montat un decor suplimentar şi înscenată o întîmplare plină de înţelesuri, neînţelesuri.


Fără rezonanţă. (Eugen) in spatele teilor – simplă localizare fără altă semnificaţie. (Anonim) in curtea ingradita – comite un pleonasm, prin definiţie curtea e un spaţiu împrejmuit în jurul..., şi pierde nişte silabe preţioase. (anisoara) pe braţe de marmură – cam abscons, o fi vreo statuie, dar cum s-o legi de şcoală şi de lună? (Monica Trif) ramasa-n intuneric – dacă-i lună plină este umbră, dacă-i întuneric nu e, mare dilemă. (Mariko san) în curtea părăsită – aici se observă clar abilitatea originalului: curtea fiind subînţeleasă, a introdus ceva mai puţin redundant – şotronul. (Mariko san) pe clădirile din jur – Mariko vrea să ne îndoctrineze şi laudă, cu ajutorul lunii, iluminismul. (delcrimar) pe terenul de handbal – deşi cu intenţie apropiată de original, cîtă diferenţă între handbal şi şotron. Dacă ţinteşte aceeaşi acuză la adresa şcolii, (Ioana Dinescu) mai neagră ca furul e un pic cam explicită şi anonimul, la pîndă, o taxează cu promptitudine: (Anonim) mai neagra in cerul gurii. (Karla) se metamorfozeaza – un neologism abstract şi fără noutate, necum semnificativă, de-a lungul zilei sau nopţii umbrele se tot schimbă.


Doar cîteva completări au simţit jocul de cuvinte pe care îl poate declanşa umbra: (doina b) la Denii din Postul Mare – nici ţipenie, enoriaşii lipsă, (doina b) pe aura unor sfinţi – cu o posibilă aluzie la macularea credinţei de către învăţămînul ştiinţific, pe care veşnicul anonim a şi persiflat-o: (Anonim) la Denii, pe capu' popii. (Ioana Dinescu) după bombardament – bănuiesc că a avut în vedere masivitatea şcolii din care totuşi a mai rămas ceva în picioare sau faptul că, aşa ruinată, clădirea nu mai e decît o “umbră”.


Cea mai reuşită: (Ioana Dinescu) se uită după mine - punînd accentul pe doar pentru a simţi sensul secund al şcolii rămase departe în urmă şi subţiată ca o umbră, poate mustrătoare, poate nostalgică...


Mă bucur să amintesc două versuri dint-un poem al lui Blaga, Întoarcere:


“Mult mă mustră frunza-ngustă.
Vîntul lacrima mi-o gustă.”






Niciun comentariu: