Versul original 31.3 o barcă fără pescar

Poemul în întregime sună aşa:

După furtună –

o barcă fără pescar

ajungînd la ţărm

Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)

(Anonim) colacul de salvare
(Anonim) epava corabiei
(Anonim) numai scoici sfaramate

(elena) rest de minciog si-o vasla

(Ioana Dinescu) aurul negru se-ntinde
(Ioana Dinescu) saltă sticla pe valuri
(Ioana Dinescu) astrele mării moarte

(doina b) barca şi năvodul gol,
(doina b) semn dintr-un naufragiu..
(doina b) supravieţuitorii...
(aserb) văd ceaţa dimineţii

(Andreea) Pescarusi zburliti planeaza
(Andreea) Alge si scoici plutesc

(Ana Bezem) pescarul făr'de noroc
(Monica Trif) panze de corabii

(Karla) pescarul se inchina
(Karla) pescarul saruta marea

(Anonim) pilosii lui Poseidon

După furtună, satul aşteaptă. În contrast cu ajungerea la liman, la mal, la ţintă, pe pămîntul ferm, barca adusă-n derivă la ţărm semnifică o tragedie, o speranţă neconfirmată. O familie rămasă de acum fără sprijin.

Ce a mai ajuns la ţărm? Resturi şi rămăşiţe: (Anonim) colacul de salvare, (Anonim) epava corabiei, (elena) rest de minciog si-o vasla, (Ioana Dinescu) saltă sticla pe valuri, (doina b) barca şi năvodul gol, (Monica Trif) panze de corabii.

Sau nici atît: (Anonim) numai scoici sfaramate, (Ioana Dinescu) astrele mării moarte (cam declamativ), (aserb) văd ceaţa dimineţii, (Andreea) Pescarusi zburliti planeaza, (Andreea) Alge si scoici plutesc – toate cu un fel de indiferenţă suverană faţă de năpasta oamenilor - şi, mai grav: (Ioana Dinescu) aurul negru se-ntinde - semnul unui dezastru ecologic.

Optimiştii au ales însă altfel: (doina b) supravieţuitorii..., (Ana Bezem) pescarul făr'de noroc, (Anonim) pilosii lui Poseidon, drept care au şi mulţumit zeilor: (Karla) pescarul se inchina, (Karla) pescarul saruta marea (un gest rezervat de obicei pămîntului).

Şi, ceea ce trebuie evitat totdeauna: (doina b) semn dintr-un naufragiu... – nu consemnăm într-un raport înţelesul, ci îl sugerăm printr-un element concret.