Tot poemul sună aşa:
Dintotdeauna –
păianjeni îndărătul
imperiilor
Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)
(Anonim) firului intins
(doina b) vicleşugului
(doina b) urzeliilor...
(doina b) istoriilor...
(delcrimar) draperiilor
(delcrimar) bălăriilor
(Ioana Dinescu) usii catre pod
(Ioana Dinescu) ramurii cu flori
(Ioana Dinescu) raftului cu carti
(Ioana Dinescu) orologiului
Păianjenul şi păienjenişul pe care-l ţese, locurile unde îşi întinde plasa şi urzelile, modul tăcut şi aproape misterios în care procedează, reuşita sa incontestabilă de a se insinua acolo unde nu se mai întîmplă nimic deşi înainte ca el să se instaleze s-au petrecut atîtea şi atîtea... toatea astea formează o ţesătură simbolică pe care o resimţi chiar dacă nu o poţi desface şi analiza fibră cu fibră.
Toate sînt vremelnice, pînă şi glorioasele şi zgomotoasele imperii, doar lucrătura păianjenului, care pîndeşte mereu îndărătul tuturor faptelor lumii, pare să fie mai consistentă şi mai durabilă. Plasa victorioasă a păianjenului întinsă îndărătul a tot ce s-a întîmplat este dovada incontestabilă a zădărniciei. El aşteaptă răbdător ca să întindă reţeaua neiertătoare a uitării peste tot ce a îndrăznit să tresalte o vreme. Ecleziastul însuşi nu se putea exprima mai sugestiv. Păianjenii paralizează imperiile precum carii macină lemnul.
Dintotdeauna. Ambiţia imperiilor este doar o joacă de copii, numai păianjenul ţese insidios, harnic, statornic, îndărătul lor, fibra trainică a ursitei lor nefaste.
Completările au fost diverse. Unele au făcut gospodăreşte inventarul lucrurilor îndărătul cărora se lăfăieşte nestingherit păianjenul (totdeauna dosnice): (delcrimar) draperiilor, (delcrimar) bălăriilor, (Ioana Dinescu) usii catre pod, (Ioana Dinescu) raftului cu carti, (Ioana Dinescu) orologiului, (Karla) usilor inchise (şi cu o aluzie la o posibilă conspiraţie). Altele au consemnat doar banalitatea faptului că autorul se află în spatele propriei lucrături: (Anonim) firului intins, (Anonim) arabescului. Cîteva au remarcat tertipurile perfide ale insectei: (doina b) vicleşugului, (doina b) urzeliilor...
Doar două au mers mai departe, ascunzînd urzelile îndărătul unor realităţi aparent viguroase, dar totdeauna gata să fie subminate: (doina b) istoriilor..., (Mariko san) marilor puteri.
Ioana a găsit un contrast delicat care merită evidenţiat: (Ioana Dinescu) ramurii cu flori.
Anonimul s-a încîlcit în propriile-i urzeli: (Anonim ) lui del(a)crima-r. Cine-ntinde plasa altuia...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu