sâmbătă, 20 iunie 2009

Versul original 31.6 cu nume de gări



Tot poemul sună aşa:


Orion în geam –

monotonele ore

cu nume de gări


Emil Burlacu (Stîlpi de felinar)


(Anonim) ale asteptarii.
(Anonim) ale surghiunului
(Anonim) ale noptii de iarna

(doina b) ale tăcerii,...ale trecerii,de aşteptări
(doina b) pe vechiul cadran,
(doina b) pe cadranul şters
(
Doru Emanuel) la gura sobei

(Karla) cu nume de stele
(Karla) sfarsesc intr-o gara
(Karla) te-adoarme bustean
(Karla) deapana ganduri
(Karla) in zgomot de roti

(Anonim) te-adoarme busteanul
(Anonim) fara de scapari
(Anonim) alelui-amin
(Anonim) si ceasuri din gari

(Ioana Dinescu) cu mine insami
(Ioana Dinescu) se-astern sa doarma
(Ioana Dinescu) miros a cafea


Subînţeles, sugerat doar, monotonul ţăcănit al roţilor de tren. Orele trec greu în noaptea întunecată în care, cînd şi cînd, ca o dungă de lumină, fulgeră cîte o gară cu nume obscur. Dar pentru cine are gustul contemplării, ivit la geam, Orion poate fi o salvare.


„Rege al constelaţiilor din Septentrion
Mereu alunecînd peste lumi îngheţate
Aşa străbate vremea Marele Orion

Corabie legănată în Eternitate.”


Geo Bogza


Faţă de originalul care dă culoare şi ritm plictiselii, completările (Anonim) ale asteptarii, (Anonim) ale surghiunului, (Anonim) ale noptii de iarna, (doina b) ale tăcerii,...ale trecerii, de aşteptări, (doina b) pe vechiul cadran, (Karla) cu nume de stele, (Karla) in zgomot de roti, (Karla) sfarsesc intr-o gara, (Karla) te-adoarme bustean (acordul), (Karla) deapana ganduri, (Anonim) te-adoarme busteanul (cu acord – te adorm buştean), (Anonim) fara de scapari (corect – scăpare), (Anonim) alelui-amin., (Anonim) si ceasuri din gari, (Ioana Dinescu) cu mine insami, (Ioana Dinescu) se-astern sa doarma sînt monoton pleonastice.


(Doru Emanuel) la gura sobei nu se susţine, acolo e locul unde se petrec reveriile în faţa neverosimilului joc al flăcărilor.


(Ioana Dinescu) miros a cafea, în schimb, înviorează imaginea cu o tentă neaşteptată.


Cea mai bună: (doina b) pe cadranul şters – repetiţie a ideii, augmentînd monotonia cu inutilitatea şi imposibilitatea măsurării timpului. Cadranul şters îmi pare mai puternic decît şirul intermitent şi interminabil al gărilor cu nume anonime.



Niciun comentariu: