Întregul poem se prezintă aşa:
Oricît de umili –
doar la cules cartofii
cădem în genunchi
Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)
(delcrimar) înaintea lui Iisus
(doina b) in Spania,la căpşuni,
(doina b) la capătul puterii...
(Mariko san) doar toamna în grădină
(Anonim) cu capetele sparte
(Anonim) privind la pragul de sus
(Ioana Dinescu) in fața gunoiului nu
(Ioana Dinescu) in fața paiaței nu
(Ioana Dinescu) fără folos nu vrem să
(Karla) la stransul napilor
(Karla) iarna,cand ii ardem
(Karla) cand culegem ghiocei
(Anonim) ne-ar fi parintii, cand mor
Umil are un sens propriu rezultat din condiţia socială de om simplu, sărac, neînsemnat, fără pretenţii, dar şi unul figurat izvorît dintr-o atitudine de respect şi evlavie faţă de ceea ce-ţi este superior: umilitate, smerenie. O modestie la care eşti constrîns sau pe care o adopţi conştient şi responsabil.
Gestul îngenuncherii la culesul cartofilor este însă umilinţa supremă care împleteşte cele două sensuri. Îngenunchiat de nevoia de a-şi agonisi hrana, ţăranul simte totodată smerenia faţă de soarta sa aspră dar plină de demnitate. Căderea în genunchi este şi un fel de reverenţă, căci în încordarea lor se simte vibraţia tonică a unei mîndrii surdinizate.
Originalul, prin oricît de, ţintea către o culme a umilinţei pe care o marca prin doar. Oricît de bineintenţionate, completările: (doina b) in Spania,la căpşuni, (doina b) la capătul puterii..., (Karla) la stransul napilor, (Karla) cand culegem ghiocei pierd şirul şi se privează de unealta gramaticală care indică de drept excepţia.
Doar (Mariko san) doar toamna în grădină surprinde acelaşi lucru, dar la modul general fără concreteţea profund semnificativă a cartofilor.
Completările: (Ioana Dinescu) in fața gunoiului nu, (Ioana Dinescu) in fața paiaței nu, (Ioana Dinescu) fără folos nu vrem să încearcă, prea retoric şi ritos, să afirme o limită a umilităţii.
Anonimul caută un motiv temeinic (dar mult prea banal) îngenuncherii: (Anonim) cu capetele sparte, şi continuă fără har şi haz: (Anonim) privind la pragul de sus – pilda pragului de sus există doar pentru că nu-l băgăm în seamă. Îl simţim, prea tîrziu, cu ţeasta şi nu cu ochii.
(delcrimar) înaintea lui Iisus sună a predică. (Karla) iarna, cand ii ardem ar merge dacă anterior ar fi vorbit cineva de buşteni sau cărbuni. (Anonim) ne-ar fi parintii, cand mor nu respectă kirejiul dat şi este prea lacrimogen-moralizatoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu