Iată şi ultimul vers:
Spre dimineaţă –
luna călăuzeşte
un şir de bostani
Eduard Ţară (Stîlpi de felinar)
(aserb) îndrăgostiţii
(Doru Emanuel) doar somnambulii
(ruxandra magdalena manea) zidul e înalt.
(Ioana Dinescu) stelele spre somn
(Ioana Dinescu) striga* catre cuib
strigă* - pasăre de noapte, strigoi (fem.)
(Anonim) strigoii-n tintirim
(karla) soarele in rasarit
Înţelegem că luna e foarte jos, la orizont, un bostan mai mare în şir cu bostanii din cîmp pe care dă impresia că îi călăuzeşte. Ziua începe cu o procesiune a bostanilor, oare ce ritualuri atît de matinale îndeplinesc? Ce mistere, necunoscute nouă, celebrează această lume vegetală?
Pe cine mai călăuzeşte luna? Cu siguranţă, pe cei care fac nopţi albe: (aserb) îndrăgostiţii, (Doru Emanuel) doar somnambulii, (Anonim) la pas chefliul, (Ioana Dinescu) striga* catre cuib, (Anonim) strigoii-n tintirim, dar, ca regină a nopţii, schimbă şi gărzile cereşti: (Ioana Dinescu) stelele spre somn, (karla) soarele in rasarit.
În registru terestru are însă grijă de alte specii de cucurbitacee: (Mariko san) lubeniţele, (Anonim) dovleceii.
Pentru (ruxandra magdalena manea) zidul e înalt, dar se vede că, implicit, a luat în consideraţie persoane, personaje care lipsesc din poemul completat de ea şi luna se striveşte ca o nucă în perete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu