luni, 29 iunie 2009

Versul original 32.6 colindă fulgii



Ultimul vers este:


Seară de ajun –

la geamurile casei

colindă fulgii


Paul Pavlovski (Stîlpi de felinar)


(Ioana Dinescu) sania cu reni
(Ioana Dinescu) felinarul stins
(Ioana Dinescu) colinda vantul

(Luca) gherțoi maneliști

(doina b) colindă fulgii... neaua
(doina b) colindă gerul...
(doina b) obloane trase...
(doina b) lumina stinsă...

(Karla) canta viforul
(Karla) fulgii vestitori
(Karla) tropait de pasi
(Karla) mosul cu neaua

(Anonim) copii colindand.

(Anonim) asteapta taina

(Ana Bezem) năsucuri cuminți

(Mariko san) cântă mariachi (VARGAS DE TECALITLAN) :))

(Anonim) mii de licurici


Seară de ajun creează cadrul şi aşteptările pentru partea a doua a poemului. Autorul găseşte ingenios modul de a sugera printr-un simplu joc de cuvinte singurătatea celui care nu are pe cine aştepta: cutreierul fulgilor ţine locul colindătorilor. Cîntecul lor mut vesteşte (sau chiar aduce, provoacă) sărbătoarea din sufletul său. Reuşita poemului constă în folosirea cuvîntului a colinda şi în sensul propriu şi originar de a umbla de colo, colo şi în cel derivat din primul de a umbla cîntînd colinde. E ca şi cum cel de al doilea sens se întoarce la matcă păstrînd ca o mireasmă sensul de-al doilea.


Au mers pe aceeaşi idee: (Ioana Dinescu) colinda vantul, (doina b) colindă fulgii... neaua, (doina b) colindă gerul... (asta-i cam gogonată, mie gerul mi se pare mai static, chiar paralizant), (Karla) canta viforul (o metaforă aproape mincinoasă).


Fără jocul de cuvinte din versul original, confirmarea aşteptărilor din seara de ajun devine banală şi previzibilă: (Ioana Dinescu) sania cu reni, (Karla) fulgii vestitori, (Karla) tropait de pasi, (Karla) mosul cu neaua, (Anonim) copii colindand, (Anonim) asteapta taina, (Ana Bezem) năsucuri cuminți (ca şi completarea), (Mariko san) cântă mariachi (VARGAS DE TECALITLAN) :)), (Anonim) mii de licurici (metaforă strict decorativă pentru fulgi).


Cîteva completări au pus accentul pe casa neprimitoare, fără locatari sau poate părăsită: (Ioana Dinescu) felinarul stins, (doina b) obloane trase..., (doina b) lumina stinsă..., care nu mai aşteaptă pe nimeni. În lipsa anonimului, ironizarea colindătorilor nedoriţi a fost preluată de (Luca) gherțoi maneliști.



3 comentarii:

Anonim spunea...

..poate am mers prea mult cu imaginaţia ...o incăpere mai puţin incălzită sau insuficient incepe să ingheţe geamul de jos in sus,atit căt o lunânare care pâlpâie pe masă sau in brad ,o lampă reflectată in cristalele formate pe geam sa se renultiplice ,jocul luminii fiind ca orga de lumini,o muzică neauzită de nimeni doar percepută----cam aşa am gândit ,poate găseşi ceva care să exprime in 5 silabe aceast imagine ,care mie chiar imi place
doina b
doina b

Anonim spunea...

"mii de licurici" -"metafora strict decorativa" Maestre, da' nu pentru fulgi,ci pentru brad (ghirlandele a caror sclipituri in coloritul si palpaitul ledurilor ce le contin,devin "mii de licurici")si pentru poet,desigur.

Corneliu Traian Atanasiu spunea...

Pentru fulgi mai mergea "mii", pentru leduri este o hiperbolă ornamentală a unui lirism mai mult decît dulceag.