Primul vers este:
Noroi pe tălpici –
ne-am tot dat cu sania
de s-a ros dealul
Teodora Moţet (Stîlpi de felinar)
(Ioana Dinescu) branza cu purici -
(Ioana Dinescu) zapada en gros -
(Anonim) Vacanta mica
(Ana Bezem) Joacă nebună-
(Karla) Putina zapada -
(Karla) iarba uscata -
(doina b) găuri in mănuşi-
(doina b) povârniş brăzdat-
(doina b) câte generaţii ??
Un poem care vrea să sublinieze printr-o hiperbolă nesaţul copilăresc al datului cu sania. Dusă pînă la capătul închipuirii, fapta devine fabuloasă şi are consecinţe geologice. Noroi pe tălpici este evident mai tare decît (Anonim) Noroi pe bocanci – pentru că denunţă şi agentul eroziunii. Iar cuvîntul tălpici ne întoarce puţin către o copilărie care s-a pierdut odată cu vocabularul ei.
Fără efecte surprinzătoare, cuminţi pînă la banalitate: (Ana Bezem) Joacă nebună -, (Ioana Dinescu) zapada en gros -, (Anonim) Vacanta mica, (Karla) Putina zapada -, (Karla) iarba uscata -, (doina b) găuri in mănuşi-, (doina b) povârniş brăzdat-.
Două completări ies însă din seria clişeelor. (Ioana Dinescu) branza cu purici – pare să spună, ironic-moralizator, că joaca nebună, neglijînd treburile şi obligaţiile, are urmări gospodăreşti dezastruoase, iar (doina b) câte generaţii??, printr-o întrebare retorică, lămureşte mai bine încrîncenarea unei serii nesfîrşite de generaţii (de copii) de a desăvîrşi, prin acţiune concertată eroziunea reliefului sătesc.
3 comentarii:
O rog pe colega Ioana Dinescu sa motiveze si dansa versul:"branza cu purici"dar,SINCER.Multumesc!
Draga Anonimule,
raspund cu tot entuziasmul acestei rugaminti, caci oricum as fi punctat interpretarea mea, si fara aceasta rugaminte. Ma flateaza insa ca ea vine din partea unui coleg cu care, iata, incep sa am "istorie"...:)
De sincera, sunt intotdeauna .....cantitatea luarilor de pozitie pe care le am deja la activ, cred ca stau marturie asupra acestui fapt.
In viziunea mea, "branza cu purici" se voia a fi o metafora pentru dealul alb pe care misuna copiii cu saniile (puricii deci). Simplu si la obiect, ca sa zic asa!.
Sensei-ul nostru cel de toate zilele insa vede mai multa adancime si conotatii mai profunde in haiku-ul meu, lucru de care ma simt mandra si care nu face decat sa-mi confirme teoria dupa care "opera" duce o viata autonoma vis-a-vis de "autorul" ei, depasind de multe ori limitele trasate initial de cel/cea care i-a dat viata...:)
"Big Bang" ! Hai sa-l pupam amandoua pe sensei-ul nostru ca-i "dama desteapta".
Trimiteți un comentariu