sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Haiku 15.6 Toamnă de aur



Iată primul vers:


Toamnă de aur.

În palma care cere

doar o monedă

Dumitru Radu (Luna în ţăndări)


Stropii de ploaie (Puiu)
Numai cativa fulgi (Puiu)
Pun o bancnota (Puiu)
Cate sperante (Puiu)

Mulţi trec ,puţini dau- (Doina B)
Mila Domnului- (Doina B)
Nu-ţi pot ghici - (Doina B)
Din atât belşug- (Doina B)
Trupuri defilând- (Doina B)
priviri în pământ....
(Doina B)
săracii avuţi..... (Doina B)
Cutia milei. (Karla)
Sa se bucure? (Karla)
Batran in zdrenţe. (Karla)
Hagi Tudose. (Karla)
Niciun trecator. (Karla)
Cazinoul plin. (Karla)

sfarsitul zilei - (Sorin Toma BOC)
Te pierd (
Plimbareatza)

Poemul are kigo în primul vers. Toamnă de aur îi permite autorului să realizeze o antiteză între bogăţia peisajului şi penuria din palma cerşetorului. Se pare că abundenţa coloristică a naturii nu reuşeşte să desfacă baierele pungilor trecătorilor. Aurul toamnei nu se converteşte în compasiune. Doar dacă nu cumva, fascinat de splendoarea toamnei, cerşetorului... i-au scăpat printre degete celelalte monede.


Versul doi începe cu majusculă, iar următoarele două formează o sintagmă unitară, e un semn că la sfîrşitul primului vers a fost kireji, că între el şi celelalte trebuie să existe o diferenţă. Era deci firesc ca versul completat să fie diferit ca imagine sau ca idee de celelalte două şi să nu se lege cu ele într-o unitate de sintactică şi de sens.


Au marcat kireji după primul vers: Mulţi trec, puţini dau - (Doina B), Mila Domnului - (Doina B), Trupuri defilând - (Doina B), Nu-ţi pot ghici - (Doina B), priviri în pământ... (Doina B), săracii avuţi... (Doina B), Cutia milei. (Karla), Sa se bucure? (Karla), Batran in zdrenţe. (Karla), Hagi Tudose. (Karla), Niciun trecator. (Karla), Cazinoul plin. (Karla) – este însă un kireji formal, fals, mincinos, pentru că, evident, pedalează pe aceeaşi idee din următoarele două versuri: lipsa compasiunii. Diferenţa reală de sens nu se observă.


În schimb, la Puiu, toate completările, întregesc o singură propoziţie: Stropii de ploaie (Puiu), Numai cativa fulgi (Puiu), Pun o bancnota (Puiu), Cate sperante (Puiu).


Te pierd (Plimbareatza) este, cel puţin pentru mine, imposibil de legat de ceea ce urmează.


O singură completare marchează o diferenţă evidentă de imagine şi de sens: sfarsitul zilei - (Sorin Toma BOC) şi linioara capătă astfel greutate. Următoarele două versuri sînt acum mult mai dureroase decît erau după cele care acuzau tot felul de metehne umane. Şi versul Doinei: Din atât belşug - (Doina B) ar fi bun, dar prea face propoziţie cu celelalte două şi cochetează cu aurul toamnei de care noi n-aveam ştire (pînă la deconspirarea originalului).



Un comentariu:

Anonim spunea...

Eu sunt un haijin cu respect fata de munca altuia,nu-mi permit sa intervin in textul autorului.Daca asa l-a gandit - cu toate imperfectiunea care i se reproseaza - e treaba lui.Asa ne-a fost oferit,asa il completam.Orice
interventie in plus inseamna ca ne oferim in caliate de coautor la hk
original!
Puiu