Întregul poem sună aşa:
În lanul de porumb
doar o sperietoare.
Zeci în drumul meu
Ştefan Gh. Theodoru (Luna în ţăndări)
Recolta-i stransa (Puiu)
incolo nimeni (Puiu)
infrunta toamna (Puiu)
Copilul plange (Puiu)
de vorba cu-n corb (Florinel)
(la taifas cu-n corb) (Florinel)
are pălarie (Karla)
in pielea goală (Karla)
Cate lanuri sunt ? (Karla)
şi cu mine două (Karla)
hai s-o speriem ! (Karla)
să mai căutăm ! (Karla)
nici o pasăre (Karla)
indiferentă (Doru Emanuel)
Tihnă deplină (Doru Emanuel)
Acalmie-n zori (Doru Emanuel)
câmpul e pustiu (Doru Emanuel)
Autorul a avut inspiraţia să schimbe planul în ultimul vers şi să lărgească sensul specializat al sperietorii extinzîndu-l în cîmpul uman. Înţelesul îşi păstrează o anume ambiguitate: sperietorile ce-i aţin calea pot fi doar false pericole regizate pentru a-l abate din drum sau, ironic şi mizantrop, semenii greu de suportat.
Categoria de la robinet sau, mai aplicat la porumb, la hectar: Recolta-i stransa (Puiu), incolo nimeni (Puiu), infrunta toamna (Puiu), Copilul plange (Puiu), are pălarie (Karla), in pielea goală (Karla), Cate lanuri sunt ? (Karla), să mai căutăm ! (Karla), nici o pasăre (Karla), indiferentă (Doru Emanuel).
Cîteva completări insistă cam plat pe atmosfera de calm a cîmpului: Tihnă deplină (Doru Emanuel), Acalmie-n zori (Doru Emanuel), câmpul e pustiu (Doru Emanuel), in rest, tacere (Sorin Toma), dar numai Florinel o sensibilizează introducînd în peisaj un nou actor: de vorba cu-n corb (Florinel), (la taifas cu-n corb) (Florinel).
Karla face în glumă un joc de cuvinte: hai s-o speriem ! (Karla) şi apoi o autoironie binevenită ca să relaxeze atmosfera: şi cu mine două (Karla).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu