Versul de început în original este:
Buzunarul întors.
Nicio fărîmă de pîine
pentru vrăbii
Ana Marinoiu (Luna în ţăndări)
In plasă nimic- (Doina B)
Ghiozdanul gol...Buzunarul... (Doina B)
Pervazul.... (Doina B)
Nimic din cerşit.... (Doina B)
N-am bani să cumpăr.... (Doina B)
Doar mamaliga - (Puiu)
Castronelul lins - (Puiu)
Porumbei lacomi - (Puiu)
Multă zăpadă... (karla)
Hansel si Gretl - (Puiu)
după ninsoare: (anisoara)
Buzunarul întors devine semnificativ pentru sărăcia mărinimoasă şi neputincioasă care aproape se scuză printr-un firesc dar suprem gest doveditor. Durerea săracului este acum atenuată prin această mărturisire de compasiune fraternă.
Un pic sub nivelul gestului doveditor constatările Doinei: In plasă nimic- (Doina B), Ghiozdanul gol...Buzunarul... (Doina B), N-am bani să cumpăr.... (Doina B), ca şi cele ale lui Puiu: Doar mamaliga - (Puiu), Castronelul lins - (Puiu), Porumbei lacomi - (Puiu), în care ironia subminează compasiunea.
Constatative doar: Multă zăpadă... (karla), după ninsoare: (anisoara).
Cu o perspectivă interesantă: Pervazul gol.... (Doina B) care sugerează absenţa (boală, deces) a celui ce hrănea zilnic vrăbiile, Nimic din cerşit.... (Doina B) care se apropie de perspectiva originală prin aerul de scuză, şi Hänsel si Gretl - (Puiu) care combină aici cu măiestrie ironia cu compasiunea şi nostalgia copilăriei (merita să-i pun umlautul).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu