vineri, 30 ianuarie 2009

Versul original 16.5 Asta mi-e casa



Iată şi primul vers:


Asta mi-e casa –

bălării în ogradă

o cioară pe gard

Vasile Smărăndescu (Luna în ţăndări)


CASA PĂRINTEASCĂ (Doina B)
Atat mi-a ramas (Puiu)
Inventar tarziu (Puiu)
Singur in casa (Puiu)
Colocatarii (Puiu)
Amurg de toamna (Puiu)
aşa-i casa mea...asta-i....iată.... (Doina B)
Vară ploioasă - (Karla)
Gospodar"vrednic",lipsă,leneş,beţiv (Karla)
Câine pe maidan (Karla)
Aşa e omul (Karla)
Aşa e vara - (Karla)
Casă de chirpici (Karla)

Pustiu. Nici măcar (Doru Emanuel)

pomii in floare - (Sorin Toma BOC)
intors acasa - (Sorin Toma BOC)

Sigur că, dacă sîntem limitaţi doar la o viziune civic-gospodărească şi avem un ochi critic îndreptat asupra a tot ce se vede, avem şi un dinte îndreptat către neglijentul Gospodar "vrednic", lipsă, leneş, beţiv (Karla). Cred însă că autorul realizează cu brio o altă intenţie. Ochiul lui consimte la această stare de sărăcie, de despuiere, de tristeţe asumată. Atmosfera locului şi omologarea ei drept casă este mai curînd o opţiune spirituală decît o simplă descriere a unei locuinţe. Ochiul din frunte vizează, în plan secund, starea noastră de fiinţe trecătoare, supuse degradării. E un poem al sincerităţii care mărturiseşte: locuiesc în această fiinţă precară fără să mă ruşinez şi fără să mă vait.


Cîteva comentarii au echivalat peisajul cu cel real, al unei case vechi în paragină: CASA PĂRINTEASCĂ (Doina B), Singur in casa (Puiu), căreia i-au adus adaosuri: Vară ploioasă - (Karla), Câine pe maidan (Karla), Aşa e omul (Karla), Aşa e vara - (Karla), Casă de chirpici (Karla). Doru a mers chiar mai departe: Pustiu. Nici măcar (Doru Emanuel).


Ideea asumării este surprinsă în: aşa-i casa mea...asta-i....iată.... (Doina B), dar şi, mai puţin declarativ, în Atat mi-a ramas (Puiu), Inventar tarziu (Puiu), Colocatarii (Puiu), Amurg de toamna (Puiu). Mai subtil e Sorin care echivalează o situaţie reală şi firească după o oarecare absenţă cu o posibilă schimbare a mizei existenţiale: intors acasa - (Sorin Toma BOC) şi oferă şi o variantă antitetică a naturii care sfidează fără pic de ranchiună ograda deteriorată: pomii in floare (Sorin Toma BOC).



Niciun comentariu: