miercuri, 28 ianuarie 2009

Versul original 16.3 Pe bradul de Crăciun


Primul vers al poemului este:


Pe bradul de Crăciun,

despuiat de daruri,

două vrăbii

Dumitru Radu (Luna în ţăndări)


Iarna- în nucul,mărul etc. (Karla)
Sub zapadă –câmp (Karla)

In bradul de Crăciun... (Doina B)
Pe ramul fără ace (Doina B)
Pe umilitul brad, (Doina B)
Pe gardul de sprijin (Doina B)
Pe bradul aruncat... (Doina B)

In cuibul berzei (Puiu)
Toamnă.
Ȋn mărul (Doru Emanuel)

Şi aici, kireji, marcat de virgulă, nu este şi unul sintactic, sintagma continuă firesc şi în versul trei. O pauză, în care se produce o schimbare de sens semnificativă, există totuşi, bradul de Crăciun redevine sălaş al vrăbiilor, destinaţia sa silnică este recuperată de natură. Unii ar spune că aici e vorba de paradox, eu văd mai curînd o observaţie atentă a unui fapt firesc şi real, dar oarecum neaşteptat, care ne pune pe gînduri. Bradul de Crăciun poate fi unul împodobit în casă şi acum aruncat, dar poate, la fel de bine, să fie unul din curtea casei rămas viu şi dezafectat din funcţia sa festivistă.


Cele două versuri duceau lesne gîndul In bradul de Crăciun... (Doina B), Pe ramul fără ace (Doina B), Pe umilitul brad, (Doina B), Pe bradul aruncat... (Doina B) şi un pic mai puţin la Iarna- în nucul,mărul etc. (Karla), Sub zapadă –câmp (Karla), Pe gardul de sprijin (Doina B), In cuibul berzei (Puiu), Toamnă. Ȋn mărul (Doru Emanuel).



Niciun comentariu: