vineri, 23 ianuarie 2009

Versul original 15.4 Pe luciul apei



Poemul complet este:


Pe luciul apei

petalele se scurg -

stelele rămîn

Radu Patrichi (Luna în ţăndări)


In stropi de ploaie (Daniela G.)
Pe luciul apei (Doina B)
Pe unduit val (Doina B)
Vişin peste vad, (Doina B)
Pe cerul apei (Doina B)
Mângâind malul (Doina B)
Ca peştii in aval... (Doina B)
Amurg cenusiu (
Plimbareatza)
Pe (firul,cursul,drumul)apei (Karla)
Apa se scurge, (Karla)
Purtate de râu (Karla)
Sfârşitul ploii - (Karla)

Pe albii de aer (Puiu)
Odata cu ploaia (Puiu)
Cires in noapte (Puiu)
Dupa ce din mar (Puiu)
Perenitate - (Puiu)
Din orice copac (Puiu)
in vaiet de vant (Sorin Toma BOC)


Versul de debut,
Pe luciul apei, creează deja un cadru dublu: cursul lin al rîului, pentru petale, şi oglinda apei, pentru stele. Deşi se întîlnesc pe aceeaşi suprafaţă (poate a conştiinţei) ele au un destin diferit: efemere, petalele alunecă pe rîul timpului, veşnice, stelele veghează imperturbabile mersul celor din ţinutul sublunar. Este remarcabilă rostirea care nu ţine să ne convingă în niciun fel, nu are nicio retorică persuasivă, constată doar un fapt şi ni-l evocă în modul cel mai firesc. Fără a-l interpreta sau comenta.


Doina a spus-o din prima: Pe luciul apei (Doina B), apoi a cam stîlcit-o: Pe unduit val (Doina B) şi din nou a brodit-o bine: Pe cerul apei (Doina B).


O serie de completări notează doar circumstanţele mai puţin semnificative ale întîmplării: In stropi de ploaie (Daniela G.), Vişin peste vad, (Doina B), Mângâind malul (Doina B), Ca peştii in aval... (Doina B), Amurg cenusiu (Plimbareatza), Pe (firul, cursul, drumul) apei (Karla), Apa se scurge, (Karla), Purtate de râu (Karla), Sfârşitul ploii - (Karla), Pe albii de aer (Puiu), Odata cu ploaia (Puiu), Cires in noapte (Puiu), Dupa ce din mar (Puiu), Perenitate - (Puiu), Din orice copac (Puiu), in vaiet de vant (Sorin Toma BOC). Unele sînt banale, altele repetitive, cîteva schimbă kirejiul după primul vers şi alte cîteva generalizează.


Este evident, ştiind versul original, că reuşita consta tocmai în găsirea unui cadru unic cu funcţie dublă, ceea ce nu se întîmplă în completările circumstanţiale.




5 comentarii:

Anonim spunea...

Pe unduit val (
ideia a fost că deşi se unduieşte putin oglinda ,petelele vor curge iar stelele"puţin mişcate" tot vor rămâne, dar nu a ieşit cum am gândit
Doina B

Corneliu Traian Atanasiu spunea...

Ideea era de înţeles, exprimarea mi s-a părut cam poticnită, cam greoaie, cam nefirească. Ca să nu mai spun că val şi undă e acelaşi lucru, deci e pleonastică. Poate mergea (mai fluent la limbă) "pe/în unda apei".

Anonim spunea...

Leandru către Hero
din "Heroide"
de Publius Ovidius Naso

"Şi să nu-ţi uzi piciorul de-o unduire de val"

NORY BELLU şi CAMELIA ELINOR BELLU, “La Porţile Visurilor”,

Nu se mişca nici o frunză, nici o floare nu se rupea, nici o pasăre nu ciripea pe ramuri şi nici un val nu unduia în oglinda neclintită a râurilor şi lacurilor.

"Mersul fetelor seamănă foarte mult cu unduirea unui val, iar spirala ......"

Undele de suprafata:
), si undele Rayleigh (undele R- se misca in jurul pamantului la fel cum un val se unduieste de-a lungul unui lac sau ocean.).

UNDU'IT adj. v. armonios, melodic, melo-dios, muzical, sonor, unduios.
Sursă : Sinonime (216802) - siveco

Corneliu Traian Atanasiu spunea...

Toţi avem dreptate. Pleonasmul este şi o figură de stil, dar aici, unde silabele sînt extrem de puţine, este vorba de economisirea lor avară. Iar pleonasmul o afectează. Încearcă să simţi ce spune Şerban Codrin, un adversar hotărît al pleonasmului în haiku:

"Nu au ce căuta în acelaşi haiku (de aceea este haiku si nu epopee homerică) anul nou lângă urători şi fulgi mari (ninge), pentru că evidenţa este pleonastică, iar poemul este ratat, însă nu pentru juriul care greşeşte grav din nou, tocmai prin prezenţa sa abstractă." (http://tinyurl.com/djba5u)

Corneliu Traian Atanasiu spunea...

Şi încă un lucru, mai important încă.

UNDU'IT adj. v. armonios, melodic, melo-dios, muzical, sonor, unduios.

Cu "pe unduit val" pierzi armonia, firescul melodios al spunerii este "pe valul unduit". Recunoaşte că ai siluit versul doar ca să scoţi 5 silabe. În poezia occidentală, din raţiuni prozodice, se permite această exprimare întortocheată, nefirească. Haiku-ul cere simplitatea, firescul rostirii.