Versul lipsă este:
Octombrie –
doar luna se scaldă
în mare
Radu Patrichi (Luna în ţăndări)
Apa din nori se-ntoarce (Puiu)
nici un temerar nu face baie (Doina B)
doar pescăruşii mai fac baie (Doina B)
peştii sunt tot acasă; (Doina B)
abisală linişte (Doina B)
numai stelele marii- (karla)
o baie de soare (karla)
cine mai face baie (karla)
poate pescari mai vezi (karla)
oare, apa-i rece (karla)
focul asfintitului (Sorin Toma BOC)
Doar luna se scaldă subliniază pustietatea locului şi lipsa de ospitalitate a mării în octombrie. Au dispărut turiştii şi ţărmul este bătut doar de valuri şi poeţi elegiaci. S-a dus vremea estivală a scăldatului în mare. Cu gulerul ridicat, haijinul rătăceşte pîndind, asemenea unui Acteon dedulcit la gusturi nipone, scalda temerară a lunii.
Versul lipsă, vremea şi locul fiind precizate, trebuia să spună ce se întîmplă, cine sînt actorii şi la ce se dedau. Puiu, centrat pe luna ploioasă de octombrie, conchide: Apa din nori se-ntoarce (Puiu). Dar apa-i rece şi vîntul tăios, de unde şi întrebările (brrr!) retorice: oare, apa-i rece (karla), cine mai face baie (karla), la care Doina răspunde categoric: nici un temerar nu face baie (Doina B), poate doar... o baie de soare (karla). Şi totuşi biologul revine cu derogări pentru fiinţele marine: doar pescăruşii mai fac baie (Doina B), peştii sunt tot acasă; (Doina B), numai stelele marii- (karla) (cam redundantă încurcătură de limbă stelele mării în mare), dar poate pescari mai vezi (karla)...
După atîta tevatură, e bine să subliniem şi calmul marin: abisală linişte (Doina B) (cu un pic de lă-li-ială), în care poate să apară antitetic o revelaţie tîrzie: focul asfintitului (Sorin Toma BOC). Prevestind pentru cine mai are răbdare scalda noctambulă a lunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu