Iată şi întregul poem:
Vînt de toamnă –
fîntîna-arteziană
alungă trecătorii
Dan Doman (Stîlpi de felinar)
(Ioana Dinescu) in parc copacii negri
(Ioana Dinescu) cerul devorat de nori
(Ioana Dinescu) un claxon lung printre balti
(Eugen) cantecul unui clavir
(Eugen) crengile trosning in gol
(Anonim) picaturi reci de ploaie
(doina b) valuri mari pe faleză
(doina b) mirosul câinelui mort
(doina b) pe dig, rafale de stropi
(doina b) praful de pe bulevard...de pe uliţă
(Anonim) croncanitul ciorilor
(The Ironman) stropii de ploaie
(Karla) lacrimile norilor
(Karla) norii spaland strazile
O observaţie care schimbă perspectiva aşteptărilor. Vîntul de toamnă pare un fenomen normal şi neutru pînă ce, dintr-o dată, devine simptomatic pentru evoluţia lucrurilor: stropii fîntînii arteziene nu mai atrag prin jocul lor seducător, prin irizările de curcubeu şi prin răcoarea căutată de-a lungul întregii veri, simţind un frison în preajma ei, trecătorii o ocolesc şi îşi ridică gulerul. Este un refuz, o închidere vinovată şi o frustrare voluntară.
În cea mai mare parte a completărilor nu există această schimbare de semn a originalului, vîntul de toamnă este dublat doar de fenomene previzbile, asociate firesc dar şi banal cu el: (Ioana Dinescu) in parc copacii negri, (Ioana Dinescu) cerul devorat de nori, (Ioana Dinescu) un claxon lung printre balti, (Eugen) crengile trosning in gol, (Eugen) intunecarea serii (un pleonasm în plus), (Anonim) picaturi reci de ploaie, (doina b) valuri mari pe faleză, (doina b) pe dig, rafale de stropi, (doina b) praful de pe bulevard...de pe uliţă, (Anonim) croncanitul ciorilor, (The Ironman) stropii de ploaie, (Karla) lacrimile norilor, (Karla) norii spaland strazile (asta nici ca metaforă nu merge).
Cu accente bacoviene: (Eugen) Privirea ta absenta, (Eugen) cantecul unui clavir care şi ele asezonează vîntul doar cu lirismul desuet al toamnei. (doina b) mirosul câinelui mort nici măcar nu leagă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu