joi, 21 mai 2009

Versul original 27.5 în draperia veche



Poemul întreg este:


O rosătură

în draperia veche –

luna de toamnă


Niţu Duţu (Stîlpi de felinar)


(The Ironman) din tufisuri se vede

(Karla) perdeaua-i petecita -

(Anonim) in ciorap;bugetul in
(
Doina) în şindrila putredă
(
Doina) in galoş pitit căţelul-

(Ioana Dinescu) pe mătasea luminii -
(Ioana Dinescu) pe carnea sufletului -
(Ioana Dinescu) pe diftina norilor -
(Sorin Toma BOC) in cerul intunecat -
(
anisoara) nori ciopârţiţi si...

Versul original, perfect legat în sintagmă cu primul, remarcă un fapt: deteriorarea vechii draperii. Fără s-o spună explicit, versul al treilea converteşte stricăciunea în şansă a unei viziuni neaşteptate: rosătura ori este în formă de lună, ori permite, printr-o ciudată potrivire, vederea lunii de toamnă. Între draperia hrenţuită şi anotimpul de afară se stabileşte astfel o ciudată corespondenţă tomnatică.


O mare parte din completări au ignorat exigenţa simplităţii şi firescului formulării pe care trebuie s-o respecte haiku-ul. (The Ironman) din tufisuri se vede făcînd sintagmă cu versul trei, pierde orice legătură cu rosătura din primul. (Karla) perdeaua-i petecita –, deşi logic e în legătură cu rosătura, nu este şi sintagmatic. (Doina) în şindrila putredă poate fi o gaură, o lipsă, o pauză, rosătura e specifică altor materiale. Nici (Doina) in galoş pitit căţelul- nu se leagă cu totul de primul vers – galoşul se leagă ori cu rosătura, ori cu cătelul, nu cu ambele. (anisoara) nori ciopârţiţi si... , cam macabră şi fără legătură cu rosătura.


(Ioana Dinescu) pe mătasea luminii -, (Ioana Dinescu) pe carnea sufletului -, (Ioana Dinescu) pe diftina norilor – toate metaforizeză din capul locului luna. Mai bună mi se pare: (Sorin Toma BOC) in cerul intunecat – pentru că imaginea este mai frustă, mai organică, nu abuzează de materiale artificiale.



Niciun comentariu: