Poemul în întregime sună aşa:
Împovărată
de propria culoare –
o dalie
Florică Dan (Stîlpi de felinar)
(Eugen) petalele isi pierde
(aserb) de stropii reci de ploaie-
(Anonim) de coroana-i regala
(Ioana Dinescu) furnica, obstacol lung:
(Ioana Dinescu) amintirea - martor mut
(Karla) de propia frumusete
(Karla) cu destinul suratelor
(Karla) de culori minunate
(The Ironman) sub soarele puternic
(Doru Emanuel) de atâta lumina
(Doru Emanuel) de aurul culorii
E greu să găseşti, de fapt să “vezi”, să simţi, ceva atît de diafan care să copleşească o floare zveltă cu o corolă atît de generoasă. Viziunea este aceea a florii care, ieşită în lume, este covîrşită de o sfială neînţeleasă, purtîndu-şi tulburată neverosimila culoare. Floarea stă dreaptă, dar e cuprinsă de un tremur insesizabil conştientă că trebuie musai să-şi ţină rangul.
Mai multe completări au căutat şi au găsit un motiv extern împovărării: (Anonim) de roiul de albine-, (aserb) de stropii reci de ploaie-, (Eugen) de razele de soare, (Karla) cu destinul suratelor, (The Ironman) sub soarele puternic, (Doru Emanuel) de atâta lumina, văzînd povara ca una care doboară de-a dreptul: (Eugen) petalele isi pierde.
Altele au mers, în ton cu originalul, pe linia asumării unei poveri privilegiate, a unei responsabilităţi princiare: (Anonim) de coroana-i regala, (Karla) de propia frumusete, (Karla) de culori minunate, (Doru Emanuel) de aurul culorii.
Ioana Dinescu a ieşit din tipic şi a căutat alt subiect împovărării închipuind un neverosimil traseu pentru o harnică insectă: furnica, obstacol lung: sau a pus faţă-n faţă copleşirea sufletească şi supleţea daliei: amintirea - martor mut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu