Întregul poem sună aşa:
Seară de vară –
lacul unduind cîntecul
lipovencelor
Laura Văceanu (Stîlpi de felinar)
(aserb) se unduie năframa
(doina b) răsună-n deltă cântul
(doina b) vântu-ngână bocetul...
(doina b) din larg se întorc soţii
(Karla) luntrea leganand cantul
O ilustrare în formulă lirică a temei geodeterminismului. Peisajul nu numai că se strecoară în fibra spirituală a localnicilor, dar o şi acordează după ritmurile sale. Cîntecul lipovencelor a înglobat lacul care îl unduieşte cu nostalgia sufletului lor aquatic. Şi, în cele din urmă, toate se împletesc, oamenii şi locurile, în magia serii de vară.
Cu detalii localizante (dar superflue): (doina b) răsună-n deltă cântul, (aserb) se unduie năframa, (doina b) din larg se întorc soţii sau lămuritoare: (Anonim) tremolo in cantecul.
În aceeaşi idee a interfereneţei, îngînîndu-se cu originalul: (doina b) vântu-ngână bocetul... şi (Karla) luntrea leganand cantul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu