Ultimul vers este:
Pescăruş în zbor –
dintr-o dată răcoarea
unui evantai
Şerban Codrin (Stîlpi de felinar)
(aserb) la malul mării
(aserb) tulbură noaptea
(doina b) unui evantai.
(Monica Trif) imi taie calea
(Ioana Dinescu) ii cade pe-aripi
Cele două imagini sînt evident diferite – un pescăruş şi un evantai, o pasăre-n zbor şi un obiect cu care ne facem vînt. Ce le uneşte? Răcoarea. Dintr-o dată, aripa pescăruşului a evocat în zi de vară briza mării sau poate evantaiul cu care ea în altă vară... Din aripă, din evantai, din amintire un fior răcoros picură alinare în sufletul înfierbîntat al cititorului.
Doar o completare a ghicit obiectul evocat în original: (doina b) unui evantai.
Celelalte au detaliat circumstanţial şi nesemnificativ: (aserb) la malul mării, (Karla) unei adieri, (Anonim) spumega pe mal, (aserb) tulbură noaptea, (Monica Trif) imi taie calea, (Ioana Dinescu) ii cade pe-aripi.
Cam incoerent: (Anonim) cuprinde briza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu