Întreg poemul arată aşa:
Ninge, nebunul
cheamă sperietoarea
în coliba sa
Olimpia Brendea Deşliu (Planete de rouă)
scuturând sărăcia (Doina B)
rupându-şi ţoalele (Doina B)
cară toată zapada..... (Doina B)
aruncă fulgii in foc.... (Doina B)
aduce-ntreaga iarnă... (Doina B)
ia omul de zapada (wyu)
scutură pernele (anisoara)
cântă de unul singur (ion untaru)
Şi acest poem este un senryu, dar el surprinde faţeta unei nebunii benigne care exagerează doar pornirea firească a omului de a se îngriji de fiinţele neajutorate. Nici nebunul nu este prea căpătuit, dar în sărăcia lui ar primi milostiv şi sperietoarea.
În cele din urmă, selecţionerul a fost miluit cu cîteva comentarii pline de farmec, care resimt nesăbuinţa nebunului în plină iarnă: scuturând sărăcia (Doina B), rupându-şi ţoalele (Doina B), cară toată zapada..... (Doina B), aruncă fulgii in foc.... (Doina B), aduce-ntreaga iarnă... (Doina B), cântă de unul singur (ion untaru).
Dar cele mai bune sînt: scutură pernele (anisoara) – cu o neaşteptată imitaţie a ninsorii – şi ia omul de zapada (wyu) – cu o la fel de mărinimoasă pornire ca în poemul original.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu