Versul original 1.7 cu fluturi pe felinar

Întregul poem este acesta:

Prin ceaţă –
paznicul se ntoarce
cu fluturi pe felinar

Valentin Busuioc (Luna în ţăndări)

potop de lumină (anisoara)
la lumina. (metaphor)se-oprise farul (Dan Norea)hoţii la pepeni (Dan Norea)uitase sa-ncuie (Dan Norea) desluşind calea. (Doina)felinarul stins. (Doina)împovărat de griji. (Doina)pe acelaşi drum (Florinel)
Luna il insoteste (Oana Bold)
cu promoroaca-n priviri (sorin toma boc)
ghidat de caine (Henriette Berge)
pe bâjbâite (Henriette Berge)
Să-i taie nopţii pofta! (Radu KRETZUDAVA)
pe partea cealalta (Puiu)sa ia un pepene (Puiu)târşâind picioarele (ion untaru)atras de un zgomot ciudat (ion untaru)pufăind din pipă (ion untaru)

Este un poem de observaţie, o observaţie nu doar atentă, ci şi plină de vibraţie la întîmplări fireşti, dar pline de semnificaţie. Ne putem da seama de asta chiar din faptul că niciuna din completări nu s-a apropiat măcar de fineţea celei originale.

Unele versuri nu sînt legate într-o sintagmă firească, naturală, cursivă de cel anterior: potop de lumină (anisoara), felinarul stins. (Doina), altele, deşi bine legate, rămîn în banalitatea unor simple extensii previzibile: la lumina. (metaphor), se-oprise farul (Dan Norea), hoţii la pepeni (Dan Norea), uitase sa-ncuie (Dan Norea), desluşind calea. (Doina), împovărat de griji. (Doina) pe acelaşi drum (Florinel), pe bâjbâite (Henriette Berge), sa ia un pepene (Puiu), târşâind picioarele (ion untaru ), atras de un zgomot ciudat (ion untaru), pufăind din pipă (ion untaru). Toate cele de mai sus nu ţin cont nici de o posibilă legătură cu Prin ceaţă. La fel cum fac şi, în ton glumeţ, pe partea cealalta (Puiu), Să-i taie nopţii pofta! (Radu KRETZUDAVA). Luna il insoteste (Oana Bold) chiar nu ţine cont deloc de faptul că luna n-are cum să se vadă în ceaţă.

Doar două sînt completările care-şi aduc aminte de şi valorizează primul vers: ghidat de cainecu promoroaca-n priviri (sorin toma boc). La ultimul, poate ar merge mai bine cu promoroacă-n barbă sau mustăţi. (Henriette Berge) şi

Valoarea poemului original constă în faptul că versul final poate fi citit în două chei şi registre. Cel firesc şi prozaic al faptului că fluturii trag la lumină, dar şi cel, mai delicat şi mai greu de resimţit, că paznicul, ca şi cititorul, vrînd-nevrînd, e abătut de la povara grijilor profesionale de această neaşteptată recoltă a nopţii înceţoşate.

Versul original 1.6 Cutia de scrisori

Cutia de scrisori –

Cu degetele ating

iarăşi zăpada

Eduard Ţară (Haiku-Preis der Deutschen Haiku-Gesellschaft, Deutschland, 2008, Dritten Preis)

Scot nasul în ger - (Dan Norea)
Vara pe Mont Blanc - (Dan Norea)
Gol până la brâu - (Dan Norea)

Prin geam,culmi de munţi- . (Doina)
Troica cu trei cai- . (Doina)
Câmpul plin de crini- . (Doina)

Decembrie alb - (ion untaru)

Jos manusile - (Puiu)
Gata cu ploaia - (Puiu)
Inchinaciune - (Puiu)

privire tristă- (anisoara)

A venit iarna- (metaphor)
pe clapele reci (sorin toma boc)

Noaptea de ajun- (Henriette Berge)

ieşind din spital - (Maria Tirenescu)

De data asta, primul vers era mai greu de aproximat, de ghicit. Poemele lui Eduard au întotdeauna o anume subtilitate a situaţiilor prinse cu graţia specifică a elipsei. Între cele două idei, singura apropiere este cea a faptului de a cerceta cutia, dublată de aşteptarea înfrigurată. Poemul întreg este metafora stării de nelinişte în aşteptarea mesajului care nu mai vine sau poate a singurătăţii care mai speră absurd că va pica şi altceva în cutie. Zăpada atinsă este ambiguă în simbolistica ei – atingi frisonat răceala zăpezii, atingi semnul neaşteptat al unei alte ierni, atingi prospeţimea imaculată a omătului... Şi iarăşi are un spaţiu de joc între repetiţia sterilă şi exasperantă şi noutatea neaşteptată şi bucuria revenirii...

Puiu are perfectă dreptate, Scot nasul în ger - (Dan Norea), Vara pe Mont Blanc - (Dan Norea), Gol până la brâu - (Dan Norea), Prin geam,culmi de munţi- . (Doina), Troica cu trei cai- . (Doina), Decembrie alb - (ion untaru), Jos manusile - (Puiu), Gata cu ploaia-(Puiu), privire tristă- (anisoara), Noaptea de ajun- (Henriette Berge), A venit iarna- (metaphor) nu aduc nimic nou, se păstrează în aceeşi atmosferă a iernii, în registrul emoţional, mai ferit, mai sportiv, mai entuziast sau mai trist.

În schimb, Inchinaciune - (Puiu) prinde nuanţa surprizei şi a smereniei în faţa zăpezii încă neatinse, pe clapele reci (sorin toma boc) apropie două imagini diferite şi parcă transmite înfrigurarea degetelor interpretului, Câmpul plin de crini- . (Doina) face din zăpadă doar o metaforă a purităţii, ieşind din spital - (Maria Tirenescu) transferă acelei atingeri fiorul revenirii la viaţă.

Versul original 1.5 alungă cioara

Poemul cu versul lipsă adăugat arată aşa:

vînt ascuţit –

scîrţîitul cumpenei

alungă cioara

Ioan Găbudean (Tăceri)

Pana cand oare? (Puiu)

Ne toaca nervii (Puiu)

Reper in ceata. (livia ciupav)

Prima zapada. (livia ciupav)

Ii tine isonul. (livia ciupav)

Pustietate(livia ciupav)

Printre şuiere (Dan Norea)

Am ajuns acasă (Dan Norea)

noapte şi singură (ion untaru)

pe prag...o frunză (anisoara)

in plina noapte (Henriette Berge)

sparge tăcerea (Doru Emanuel)

Legănând un corb. (Doina)

butoaie cu vin (Monica Trif)

Frunzele se imbratiseaza cu praful de pe ulita. (Oana Bold)

ce note false! (marinelas2002)

sunet preţios (marinelas2002)

oare mai vine? (marinelas2002)

În miez de iarnă (elena agiu-neacsu)

şi-un câine flămând (Maria Tirenescu)

In linistea noptii. (metaphor)

Alunga somnul (sorin toma boc)

Alunga visele (sorin toma boc)

Frumuseţea poemului ales constă în primul rînd în creionarea atmosferei de pustietate şi părăsire. Locul pe care ni-l sugerează este un cîmp de toamnă tîrzie pe care numai vîntul tăios şi rece mai mişcă dizarmonic cumpăna fîntînii. Nimic viu în peisajul dezolant cu excepţia ciorii, şi ea însă în ton cu peisajul mohorît. Dar vîntul necruţător izgoneşte şi ultima vieţuitoare din peisaj. Bine ales ascuţit care, asonant cu scîrţîitul, nu doar că te pătrunde, dar pare să şi şuiere.

Puiu, în maniera sa persiflantă, bagatelizează evenimentul (Pana cand oare? Ne toaca nervii). Dan nu reuşeşte să adauge informaţie nouă cu printre şuiere, iar în cea de a doua încercare, Am ajuns acasă, nu leagă bine versul ultim de anteriorul.

Majoritatea comentariilor cad în meteahna continuării previzibile, explicitînd sau adăugînd banal: Ii tine isonul. (livia ciupav), Pustietate (livia ciupav), in plina noapte (Henriette Berge), sparge tăcerea (Doru Emanuel), ce note false! (marinelas2002), sunet preţios (marinelas2002), oare mai vine? (marinelas2002), În miez de iarnă (elena agiu-neacsu), In linistea noptii. (metaphor), Alunga somnul (sorin toma boc), Alunga visele (sorin toma boc).

Stîngăcii evidente la legarea de versul anterior noapte şi singură (ion untaru), butoaie cu vin (Monica Trif). La Oana, pe lîngă asta, ca şi în alte comentarii anterioare, versuri kilometrice: Frunzele se imbratiseaza cu praful de pe ulita. Chiar fără respectarea canonului 5-7-5, haiku-ul rămîne poezia cea mai scurtă.

Mi-au plăcut Reper in ceata. (livia ciupav) pentru că schimbă registrul perceperii scîrţîitului care devine dezirabil pentru cel rătăcit în ceaţă şi frig, la fel cum Prima zapada. (livia ciupav) face din acelaşi scîrţîit semnul schimbării vremii într-o notă ambiguă – bucurie sau necaz. Pe prag... o frunză (anisoara) realizează un contrast care îmblînzeşte zgomotul dizgraţios, în timp ce Legănând un corb. (Doina) schimbă dispoziţia posomorîtă a privitorului. În fine, cea mai consistentă continuare este a Mariei, şi-un câine flămând vine ca un accent suplimentar, deosebit de sugestiv, pentru vrăjmăşia locului şi a vremii.

Versul original 1.4 oaspetele, gazda

Poemul, recunoscut de Maria, este:

Niciun cuvînt -
oaspetele, gazda
şi crizantema albă.

Ryota

INTRE NOI O TACERE (Puiu)
scena, balerina (ion untaru)
zăpadă peste tăceri- (anisoara)
sicriul de gheata (Monica Trif)
doar plicul galben gol (marinelas2002)
o cană cu ceai (Maria Tirenescu)
in ploaia rece doar eu (Henriette Berge)
Mormântul proaspăt săpat (Dan Norea)
ploaie de noiembrie (Monica Trif)
Doar aburi de cafea (Oana Bold)
doar rugină în grădini (Doru Emanuel)
Adâncind tăcerea (Doina)
admir natura (anonim)
cimitirul trist (metaphor)
peronul garii (sorin toma boc)

E un poem bine cunoscut, reputat pentru atmosfera sobră pe care o sugerează. Tăcerea este deplină, este substanţa comunicării, dar şi vehicolul ei, este de fapt cuminecare. Din tăcere se împărtăşesc toţi cei de faţă, iar crizantema este un interlocutor la fel de legitim ca oaspetele şi gazda. Ba poate ea este chiar gazda care prin sobrietatea ei face tăcerea elocventă. Aşa cum este, cu versul lipsă la locul lui, poemul arată cît de unitar este şi cît de bine gradat: parcă, şezînd chiar, se urcă, parcă din vers în vers, simbolic treptele tăcerii. Ale smereniei.

Puiu, INTRE NOI O TACERE, şi Doina, Adâncind tăcerea, au intuit bine despre ce e vorba, dar prea limbuţi au comis delictul de redundanţă, au repetat ce se spune în primul vers. Crizantema şi tăcerea i-au dus pe cîţiva cu gîndul către ţintirim: cimitirul trist (metaphor), sicriul de gheata (Monica Trif), Mormântul proaspăt săpat (Dan Norea). Gîndul altora a evadat în natură: admir natura (anonim), în frig: zăpadă peste tăceri- (anisoara), in ploaia rece doar eu (Henriette Berge) sau doar pe drumurile toamnei: doar rugină în grădini (Doru Emanuel), ploaie de noiembrie (Monica Trif), în timp ce alţii s-au retras în intimitatea caldă a odăii: Doar aburi de cafea (Oana Bold), o cană cu ceai (Maria Tirenescu). În fine, pe ion untaru l-a tentat un spectacol: pe scena, balerina, marinela s-a retras în intimitatea crizantemei şi a vechilor scrisori: doar plicul galben gol, iar sorin, cu crizantema în mînă, aşteaptă pe peronul garii.

Inspiraţie diversă, dar mai mult notaţii de atmosferă, unele îndreptate spre interiorul domestic, altele spre anotimpul tîrziu. La Doru, un frumos contrast de culoare.

Versul original 1.3 Ploaie măruntă

Poemul întreg arată aşa:

Ploaie măruntă –
sub galoşul găurit
pisoiul orfan

Ioan Marinescu-Puiu

ploaie de seară – (Maria Tirenescu)
bunica toarce- (Monica Trif)
O casă veche – (Radu KRETZUDAVA)
rotiri de stele- (anisoara)
copii în clase – (Doru Emanuel)
Nu mai e smantana in oala (Oana Bold)
lângă văcuţă - (marinelas2002)
Desperechere- (Doina)
Curtea bunicii- (Henriette Berge)
totu-i alb în jur – (Dan Norea)
trista seara- (metaphor)
vagabond dormind - (sorin toma boc)

De data asta poemul aparţine unuia din cei prezenţi în focul încrucişat al comentatorilor. Tipul acesta de poem exprimă delicat compasiunea faţă de fiinţele neajutorate, dar şi faţă de obiectele vechi şi prăpădite. Evident, ploaia este aceea măruntă, durabilă, mocănească, de toamnă fără cruţare. Tocmai aceste împrejurări precare scot însă la iveală virtuţile bietului galoş devenit miraculos loc de adăpost pentru pisoiul zgribulit. Minunea acestei solidarităţi neaşteptate şi salutare între lucuri şi fiinţe părăsite, lăsate de izbelişte.

Lipsa primului vers, despărţit prin kireji de celelalte două, a dat o libertate mai mare comentatorilor. Maria a fost foarte aproape de original cu ploaie de seară, Dan a văzut un decor de iarnă - totu-i alb în jur, pentru metaphor a fost doar o seară tristă. Pentru Monica, Henriette şi Marinela, în schimb, atmosfera domestică a fost contrapusă urgiei de afară - bunica toarce, Curtea bunicii, lângă văcuţă, ca şi pentru Doru cea a clasei calde - copii în clase. Radu a integrat totul în climatul vetust - O casă veche, Doina a marcat contrasul dintre galoş şi pisoi – Desperechere. Interesante şi completările Anişoarei şi ale lui Sorin - rotiri de stele şi vagabond dormind. Oana mai puţin inspirată sau, poate, mai ironică - Nu mai e smantana in oala.

Versul original 1.2 apoi tăcere

Iată poemul din 16 septembrie complet:

Mesaj pe robot:
"au înflorit prunii..."
apoi tăcere

Elena Manta Ciubotariu (Surîsul crizantemei)

in flori de omat... (Monica Trif)
visez palinca! (Henriette Berge)
dorinţe de purificare. (anisoara)
uimire împărtăşită. (anisoara)
a doua oară (Ioan Marinescu-Puiu)
si cu ei amintirile... (metaphor)
n-ai un alambic ?" (Dan Norea)
undeva, in ger (marinelas2002)
Ştiu,alt an in plus! (Doina)
apoi, linişte (Maria Tirenescu)

Soluţiile voastre: in flori de omat... (Monica Trif), visez palinca! (Henriette Berge), dorinţe de purificare. (anisoara), uimire împărtăşită. (anisoara), a doua oară (Ioan Marinescu-Puiu), Cosurile asteapta. (Oana Bold), n-ai un alambic ?" (Dan Norea), vise-şi iau zborul (Doru Emanuel) sînt o continuare a celui de al doilea vers, notînd ceea ce se întîmplă în mintea sau sufletul privitorului: de la delicateţe pînă la previzibilul cules sau distilarea licorii finale.

Nici si cu ei amintirile... (metaphor), Ştiu, alt an in plus! (Doina), undeva, in ger (marinelas2002) nu ne îndepărtăm prea mult de conţinutul versului doi. Atitudinea e un pic mai meditativă şi invocă şi alte vremuri sau consecinţe nedorite.

Maria, care se pare că a păstrat pe undeva amintirea poemului original, citit demult, are intuiţia versului apropiat de original şi leagă subtil versul ultim nu doar de cel anterior, ci şi de primul.

Versul original 1.1 Sub maldăr de frunze

Iată poemul din 15 septembrie complet:

Prima brumă
Sub maldăr de frunze
Şotronul

Elena Manta Ciubotariu (Surîsul crizantemei)

Încercările de completare (care n-au intervenit asupra celorlalte versuri) au fost:

estompeaza (metaphor)
haine groase si adio, (Ion Untaru)
copiii raman cu (Monica Trif)
a desenat pe frunze (Oana Bold)
doar două vrăbii joacă (Maria Tirenescu)
umbră de cocori acoperă anisoara
Ce iute au uitat copiii (Ioan Marinescu-Puiu)
ce alunecos este (Dan Norea)
pe dalele din curte – (simonacallas)
pe astfalt, de veghe – (marinelas2002)
mimeaza pe asfalt- (Monica Trif)

Am ales poemul de mai sus pentru contrastul graţios şi dificil de surprins între maldărul de frunze şi prima brumă. Şotronul era deja copleşit, dispărut sub frunze şi copiii îl abandonaseră de mult, dar bruma, aşa fragilă cum e, survine ca un sigiliu care pecetluieşte interdicţia: adio, gata cu joaca şi săritul într-un picior, de-acum ne tîrîm cu greu bocancii şi ne ferim de lunecuş. Bruma subţire, abia vizibilă, capătă astfel o greutate nebănuită şi o putere decisivă şi definitivă.

Toate astea sînt spuse însă implicit doar prin sugestie vizuală, imaginile sînt cele care ne dau de gîndit, de simţit, de interpretat. De aceea, haine groase si adio, (Ion Untaru), estompeaza (metaphor), Ce iute au uitat copiii (Ioan Marinescu-Puiu), ce alunecos este (Dan Norea), pe astfalt, de veghe – (marinelas2002), mimeaza pe asfalt- (Monica Trif) sînt soluţii mai slabe care explicitează sau semnalează o consecinţă a ceea ce textul original a surprins doar aluziv.

În schimb, doar două vrăbii joacă (Maria Tirenescu) reuşeşte să schimbe ghiduş registrul, păstrînd continuitatea: şotronul rămîne, jucătorii se schimbă, vrăbiile preiau iniţiativa. Şi anisoara, cu umbră de cocori acoperă, conservă delicateţea ascunderii şotronului şi se bucură şi de complicitatea unei aliteraţii: brumă-umbră. În fine, Oana Bold, cu a desenat pe frunze, face o aluzie interesantă. Poate ar fi fost mai bine cu frunze.

Primele încercări sînt deja o reuşită. Sper să meargă la fel de bine în continuare.