sâmbătă, 27 septembrie 2008

Versul original 1.7 cu fluturi pe felinar

Întregul poem este acesta:


Prin ceaţă –
paznicul se ntoarce
cu fluturi pe felinar

Valentin Busuioc (Luna în ţăndări)

potop de lumină (anisoara)
la lumina. (metaphor)se-oprise farul (Dan Norea)hoţii la pepeni (Dan Norea)uitase sa-ncuie (Dan Norea) desluşind calea. (Doina)felinarul stins. (Doina)împovărat de griji. (Doina)pe acelaşi drum (Florinel)
Luna il insoteste (Oana Bold)
cu promoroaca-n priviri (sorin toma boc)
ghidat de caine (Henriette Berge)
pe bâjbâite (Henriette Berge)
Să-i taie nopţii pofta! (Radu KRETZUDAVA)
pe partea cealalta (Puiu)sa ia un pepene (Puiu)târşâind picioarele (ion untaru)atras de un zgomot ciudat (ion untaru)pufăind din pipă (ion untaru)


Este un poem de observaţie, o observaţie nu doar atentă, ci şi plină de vibraţie la întîmplări fireşti, dar pline de semnificaţie. Ne putem da seama de asta chiar din faptul că niciuna din completări nu s-a apropiat măcar de fineţea celei originale.


Unele versuri nu sînt legate într-o sintagmă firească, naturală, cursivă de cel anterior: potop de lumină (anisoara), felinarul stins. (Doina), altele, deşi bine legate, rămîn în banalitatea unor simple extensii previzibile: la lumina. (metaphor), se-oprise farul (Dan Norea), hoţii la pepeni (Dan Norea), uitase sa-ncuie (Dan Norea), desluşind calea. (Doina), împovărat de griji. (Doina) pe acelaşi drum (Florinel), pe bâjbâite (Henriette Berge), sa ia un pepene (Puiu), târşâind picioarele (ion untaru ), atras de un zgomot ciudat (ion untaru), pufăind din pipă (ion untaru). Toate cele de mai sus nu ţin cont nici de o posibilă legătură cu Prin ceaţă. La fel cum fac şi, în ton glumeţ, pe partea cealalta (Puiu), Să-i taie nopţii pofta! (Radu KRETZUDAVA). Luna il insoteste (Oana Bold) chiar nu ţine cont deloc de faptul că luna n-are cum să se vadă în ceaţă.


Doar două sînt completările care-şi aduc aminte de şi valorizează primul vers: ghidat de cainecu promoroaca-n priviri (sorin toma boc). La ultimul, poate ar merge mai bine cu promoroacă-n barbă sau mustăţi.
(Henriette Berge) şi


Valoarea poemului original constă în faptul că versul final poate fi citit în două chei şi registre. Cel firesc şi prozaic al faptului că fluturii trag la lumină, dar şi cel, mai delicat şi mai greu de resimţit, că paznicul, ca şi cititorul, vrînd-nevrînd, e abătut de la povara grijilor profesionale de această neaşteptată recoltă a nopţii înceţoşate.


Niciun comentariu: