Versul original 2.3 şi-n toate ninge

În întregul lui haiku-ul arată aşa:

Cîte un tablou

pe fiecare ochi de geam;

şi-n toate ninge

Utta Siegried Konig

vernisaj domestic (ion untaru)

flori de crystal (Monica Trif)

gene de gheata... (Sorin Toma BOC)

puţin adăpost (ion untaru)

flori de gheata (Henriette Berge)

norii trecatori (Henriette Berge)

constelaţii(Dan Norea)
luna printre crengi (Florinel)

vremea lui gerar. (Doina)
vitralii spre cer. (Doina)
iarna-n vernisaj (Puiu)
si eu biet miop (Puiu)

adâncul cugetarii. (anisoara)
un suspin ascuns (Monica Trif)

lumi îngheţate (Doru Emanuel)

Este un haiku de atmosferă şi impresionează prin simplitatea şi firescul relatării. Abia după ce-l citeşti prima oară îţi dai seama cît de bine e construit. Punctul şi virgula arată clar că există o independenţă a versului 3, dar şi o continuitate de sens. Linia de despărţire, care de obicei marchează kireji, e evitată. Pauza marcată însă şi aşa, funcţionează ca o reţinere a respiraţiei, ca un suspans emoţional. Acum, citind şi versul 3, sesizezi că multitudinea şi succesiunea de tablouri, în ciuda faptului că sînt aparent identice, ilustrează palpitul – şi-n toate - celui ce priveşte brusc ninsoarea copleşitoare. Repetiţia este amplificatoare. Acum, simţi şi jocul între sensul propriu şi figurat – de privelişte – al tablourilor, care dă cîştig de cauză scenelor ciné-vérité. Chiar şi ochi de geam capătă parcă încă un înţeles (poate chiar cel originar), ca şi cum fereastra însăşi şi-ar aţinti avidă toţi ochii plini de uimire către spectacolul neaşteptat.

Greu de descoperit, tocmai pentru că e surprinzător, versul original. Iarna este ghicită de mai mulţi dintre comentatori: flori de cirstal (Monica Trif), gene de gheata... (Sorin Toma BOC), flori de gheata (Henriette Berge), vremea lui gerar. (Doina), iarna-n vernisaj (Puiu), lumi îngheţate (Doru Emanuel) fără să aibă însă forţa emoţională a versului original.

În timp ce anişoara abstractizează steril: adâncul cugetarii, Monica a dibuit sensul emoţional: un suspin ascuns, dar versul divulgă ceea ce trebuia doar sugerat prin intermediul şi solidar cu ninsoarea.

Un alt grup de comentatori - norii trecatori (Henriette Berge), constelaţii (Dan Norea), luna printre crengi (Florinel), vitralii spre cer . (Doina) – privesc pe fereastra întreagă fără să fie deloc impresionaţi de acel prevestitor pe fiecare ochi.

În fine, trei comentatori se retrag cu totul în spatele ferestrei securizante şi izolatoare: puţin adăpost (ion untaru), vernisaj domestic (ion untaru), cum bine spune Puiu ironic: si eu biet miop.