Versul original 2.2 păianjenii încep

Iată şi poemul în întregime:

hotelul pustiu –

păianjenii încep

dublarea ferestrelor

(Manuela Miga)

panza de paianjen- (Monica Trif)

N-a-nceput inca (Puiu)

răvăşită tăcere prin (anisoara)

fulgii de nea incep (Sorin Toma BOC)

obloanele cazute (carmenn)

in mijloc desertului (Oana Bold)

In mijlocul orasului (Oana Bold)

Amintiri si dor (Mariana Tanase)

acoperişul lipsă, (Radu Kretzudava)

Urmatoarea miscare (Puiu)

se lucrează la (ion untaru)

paianjenul da zor la (H.B)

câtă lumină va fi după (Dan Norea)

doar in oglindă (Doina)
paing ţesând la (Doina)
nu mă-ncălzeşte (Doina)
Il va apara de frig (anonym)

se-ntorc turiştii după (Maria Tirenescu)

venirea iernii cere (Doru Emanuel)

Sintagma iniţială, hotelul pustiu, conţine în ea o potenţialitate bine pusă în valoare de ceea ce urmează după kireji. Hotelul, loc al ospitalităţii, este în vădită opoziţie cu pustiu. Un hotel pustiu este un paradox, un nonsens, ce se mai poate adăposti acolo? Evident, doar păianjenii. Dar asta-i deja o şansă pentru viaţa contemplativă. Lucrarea lor, mult mai trainică decît a omului, dezvăluie eternitatea. Fereastra în sine, loc al deschiderii, se dedublează: prin lucrarea omului se deschide spre tot ce, afară, în mişcare, se dovedeşte trecător, prin cea a păianjenului spre obscuritatea statornică a veşniciei.

Autoarea mi-a mărturisit că, într-adevăr, este vorba de o opoziţie între lucrarea omului şi a naturii harnice care recuperează orice spaţiu lăsat liber , fie şi temporar, de oameni. Cum pe litoral, hotelurile erau părăsite peste iarnă şi ferestrele nu erau dublate de oameni, păianjenii preluau cu promptitudine sarcina omului. Deci "dublează" ar fi un pivot care schimbă macazul, niţel ironic. Sigur că este o retragere către interior, cea pe care şi copacii o fac toamna, sigur că este un alt timp, un alt anotimp al sufletului.

Cred ca e momentul să intrăm mai mult în bucătăria poemelor. Regula este aceea de a completa versul lipsă. Nu trebuie modificate celelalte versuri, iar acolo unde este deja marcat kireji, el trebuie respectat. Monica, în ciuda linioarei, mai pune una şi după versul doi: panza de paianjen - (Monica Trif), şi nu leagă între ele versurile 2 şi 3. Nici Carmen nu leagă obloanele cazute (carmenn) de versul 3, în timp ce Oana leagă In mijlocul orasului, in mijloc desertului (Oana Bold) de primul vers.

acoperişul lipsă, (Radu Kretzudava), în ciuda virgulei, nu e o spunere cu sens. Şi mai puţin sens au, în contextul versurilor deja date, răvăşită tăcere prin (anisoara), Amintiri si dor (Mariana Tanase), câtă lumină va fi după (Dan Norea), Il va apara de frig (anonym).

N-a-nceput inca (Puiu), Urmatoarea miscare (Puiu), se lucrează la (ion untaru), nu mă-ncălzeşte (Doina), venirea iernii cere (Doru Emanuel), deşi au sens logic, n-au har poetic. Ar fi mers într-un raport de activitate, aşa cum se-ntorc turiştii după (Maria Tirenescu) se potriveşte într-un reportaj la faţa locului.

Încercarea Henriettei, paianjenul da zor la (H.B) cade fericit peste versul original, în timp ce aceea a Doinei, la fel de inspirată, paing(ul – corect) ţesând la (Doina), şchioapătă gramatical.

Interesantă soluţia lui Sorin - fulgii de nea incep (Sorin Toma BOC) – prin naturaleţe şi ironie fină. Ca şi doar in oglindă a Doinei, observaţie subtilă, neaşteptată şi maliţioasă.