Poemul întreg arată aşa:
Ploaie măruntă –
sub galoşul găurit
pisoiul orfan
Ioan Marinescu-Puiu
ploaie de seară – (Maria Tirenescu)
bunica toarce- (Monica Trif)
O casă veche – (Radu KRETZUDAVA)
rotiri de stele- (anisoara)
copii în clase – (Doru Emanuel)
Nu mai e smantana in oala (Oana Bold)
lângă văcuţă - (marinelas2002)
Desperechere- (Doina)
Curtea bunicii- (Henriette Berge)
totu-i alb în jur – (Dan Norea)
trista seara- (metaphor)
vagabond dormind - (sorin toma boc)
De data asta poemul aparţine unuia din cei prezenţi în focul încrucişat al comentatorilor. Tipul acesta de poem exprimă delicat compasiunea faţă de fiinţele neajutorate, dar şi faţă de obiectele vechi şi prăpădite. Evident, ploaia este aceea măruntă, durabilă, mocănească, de toamnă fără cruţare. Tocmai aceste împrejurări precare scot însă la iveală virtuţile bietului galoş devenit miraculos loc de adăpost pentru pisoiul zgribulit. Minunea acestei solidarităţi neaşteptate şi salutare între lucuri şi fiinţe părăsite, lăsate de izbelişte.
Lipsa primului vers, despărţit prin kireji de celelalte două, a dat o libertate mai mare comentatorilor. Maria a fost foarte aproape de original cu ploaie de seară, Dan a văzut un decor de iarnă - totu-i alb în jur, pentru metaphor a fost doar o seară tristă. Pentru Monica, Henriette şi Marinela, în schimb, atmosfera domestică a fost contrapusă urgiei de afară - bunica toarce, Curtea bunicii, lângă văcuţă, ca şi pentru Doru cea a clasei calde - copii în clase. Radu a integrat totul în climatul vetust - O casă veche, Doina a marcat contrasul dintre galoş şi pisoi – Desperechere. Interesante şi completările Anişoarei şi ale lui Sorin - rotiri de stele şi vagabond dormind. Oana mai puţin inspirată sau, poate, mai ironică - Nu mai e smantana in oala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu