Iată poemul din 15 septembrie complet:
Prima brumă
Sub maldăr de frunze
Şotronul
Elena Manta Ciubotariu (Surîsul crizantemei)
Încercările de completare (care n-au intervenit asupra celorlalte versuri) au fost:
estompeaza (metaphor)
haine groase si adio, (Ion Untaru)
copiii raman cu (Monica Trif)
a desenat pe
doar două vrăbii joacă (Maria Tirenescu)
umbră de cocori acoperă anisoara
Ce iute au uitat copiii (Ioan Marinescu-Puiu)
ce alunecos este (Dan Norea)
pe dalele din curte – (simonacallas)
pe astfalt, de veghe – (marinelas2002)
mimeaza pe asfalt- (Monica Trif)
Am ales poemul de mai sus pentru contrastul graţios şi dificil de surprins între maldărul de frunze şi prima brumă. Şotronul era deja copleşit, dispărut sub frunze şi copiii îl abandonaseră de mult, dar bruma, aşa fragilă cum e, survine ca un sigiliu care pecetluieşte interdicţia: adio, gata cu joaca şi săritul într-un picior, de-acum ne tîrîm cu greu bocancii şi ne ferim de lunecuş. Bruma subţire, abia vizibilă, capătă astfel o greutate nebănuită şi o putere decisivă şi definitivă.
Toate astea sînt spuse însă implicit doar prin sugestie vizuală, imaginile sînt cele care ne dau de gîndit, de simţit, de interpretat. De aceea, haine groase si adio, (Ion Untaru), estompeaza (metaphor), Ce iute au uitat copiii (Ioan Marinescu-Puiu), ce alunecos este (Dan Norea), pe astfalt, de veghe – (marinelas2002), mimeaza pe asfalt- (Monica Trif) sînt soluţii mai slabe care explicitează sau semnalează o consecinţă a ceea ce textul original a surprins doar aluziv.
În schimb, doar două vrăbii joacă (Maria Tirenescu) reuşeşte să schimbe ghiduş registrul, păstrînd continuitatea: şotronul rămîne, jucătorii se schimbă, vrăbiile preiau iniţiativa. Şi anisoara, cu umbră de cocori acoperă, conservă delicateţea ascunderii şotronului şi se bucură şi de complicitatea unei aliteraţii: brumă-umbră. În fine, Oana Bold, cu a desenat pe frunze, face o aluzie interesantă. Poate ar fi fost mai bine cu frunze.
Primele încercări sînt deja o reuşită. Sper să meargă la fel de bine în continuare.
2 comentarii:
Comentarii la comentarii:Haiku-ul original al E.M.Ciubotariu este scris in maniera contemplativ-constatativ-declarativa atat de comuna si accesibila noua tuturor haijinilor.Ca o parere personala: ii lipseste "poanta" - daca mi-este permis sa ma exprim astfel.Mult mai mult imi place si il consider mai realizat haiku-ul cu versul adaugat de M.Tirenescu.Puiu
Nu e rău ca să avem contribuţii mai bune ca originalul.
Într-adevăr, Maria surprinde, cum am spus, printr-o interpretare ingenioasă, altă dimensiune a şotronului. Nostalgia devine efervescentă.
Dar nici EMC nu ratează în maniera pe care o aminteşti. Există acolo, dincolo de observaţia rafinată, o structură bine pusă la punct a poemului şi, mai ales, o anume gingăşie surdinizată.
Trimiteți un comentariu