vineri, 20 februarie 2009

Versul original 18.4 Iedera rezemată



Cu versul din mijloc poemul este:


Zidul prăbuşit.

Iedera rezemată

de propria umbră


Ana Marinoiu (Fl. Grigoriu – Autoare de haiku din România)


(Sorin Toma BOC) castanul se reazemă
(Puiu) un caine se sperie
(Puiu) a reusit sa scape

(Karla) sub povara anilor
(Karla) in oglinda lacului
(Doina B) ici ,colo se sprijină
(Doina B) speriat,de bună seamă,
(Doina B) trecător speriat ,
(Doina B) plopul rămas tremură,

(Mariko san) Hameiul se sprijină
(Mariko san) Îl chinuieste dorul

Ideea reazemului de inconsistenţa umbrei apare în cîteva completări: (Sorin Toma BOC) castanul se reazemă, (Doina B) ici, colo se sprijină, (Mariko san) Hameiul se sprijină. Ea se susţine doar pentru hamei, plantă volubilă ca şi iedera din versul original, dar nu şi pentru castan.


Mi se pare că originalul insistă pe sensul figurat şi ironic al formulării. Odată prăbuşit zidul, reazemul iederii nu mai există decît ca o umbră de nostalgie, iedera este şi ea prăbuşită peste propria-i umbră. Chiar cuvîntul rezemată are un sens uşor peiorativ de proptire precară şi efemeră. Prin uşoara ironie este accentuată senzaţia de wabi-sabi a privitorului.


Cîteva completări au mers pe ideea fricii excesive legată idiomatic de umbră: (Puiu) un caine se sperie, (Doina B) speriat,de bună seamă, (Doina B) trecător speriat, (Doina B) plopul rămas tremură, pierzînd astfel legătura posibilă cu zidul prăbuşit, doar dacă n-au interpretat cumva prăbuşirea ca una întîmplată chiar atunci, instantaneu. Dar în acest caz, sperietura avea, evident, un motiv mult mai temeinic.


Alte completări au ignorat punctul existent după primul vers care marca o discontinuitate (poate chiar kireji) şi au continuat nonşalant vorbirea despre zid: (Puiu) a reusit sa scape, (Karla) sub povara anilor, (Karla) in oglinda lacului (aici apare şi o oarecare incoerenţă, s-ar părea că umbra e agentul prăbuşirii zidului). Un pic mai subtilă remarca: (Mariko san) Îl chinuieste dorul, personifică totuşi excesiv.




3 comentarii:

Anonim spunea...

Nu stiam originalul si e un exercitiu mai bun pentru mine sa nu il aflu decat in momentul "deconspirarii".

Imaginea la care m-am gandit e cea a unui copac crescut langa un zid, ajuns sa sa lupte cu el pentru spatiu, inclinat destul de amenintator peste acest zid... iar momentul surprins este cumva cel al "victoriei", dar si a unui viitor incert: crescut inclinat peste acel zid si pierzandu-si singurul sprijin, senzatia este una de prabusire iminenta..

Anonim spunea...

PS: In cazul iederii, nu cred ca iedera se sprijina, ci se agata de zid, deci va cadea odata cu acesta, nu se poate separa de el, vor fi impreuna si dupa prabusire, inseparabili. In cazul unui copac exista o "despartire" ale celor doua elemente.

Anonim spunea...

[rectificare]
[...]a celor doua[...]