Poemul cu ultimul vers este:
E-atîta soare
în cîmpia de grîu!
Cum se va-nnopta?
Pop Domenica (Fl. Grigoriu – Autoare de haiku din România)
(Doina B) şi-n pâinea din vatră...coaja pâinii
(Doina B) şi-n macii roşii....
(Doina B) tril de ciocârlie...
(Doina B) vin secerătorii...
(Sorin Toma BOC) zi fără sfârşit
(Doru Emanuel) Norii-s în suflet
(Doru Emanuel) Tristeţea-i în noi
(Doru Emanuel) Suflet în ceaţă
(Doru Emanuel) noaptea-n ochii mei
(Doru Emanuel) norii-s în suflet
(Doru Emanuel) tristeţi ne-nsoţesc
(Mariko san) Ard macii de jar.
(Mariko san) În ol cicoare.
O să încep cu “de” asupra căruia s-au emis păreri diferite. Dăscăleala academico-şcolărească nu se poate extinde şi asupra limbajului poetic şi colocvial (care are şi el “poezia” lui). Şi învăţătoarele şi academicienii pot suferi însă de cecitate lirică. Prepoziţia “de” are mult mai multe înţelesuri şi funcţii decît acela de a spune ce conţine ceva – un pahar de apă (Acest uz este înregistrat ca legitim de DEX, evident lucrare academică - 3. Atributul arată conţinutul: Care conţine, cu. Un pahar de apă.) “De” poate spune şi pentru ce folosim un lucru: pahar de bere, de apă, de ceai (cu înţelsul “pentru”), la fel cum poate spune din ce material/materie e făcut un lucru: haină de blană, pantofi de piele. Autoarea noastră exclamă: E-atîta soare / în cîmpia de grîu! şi vrea să ne facă părtaşi la trăirea ei: cîmpia nu este în niciun fel un recipient cu grîu, ci substanţa, esenţa, natura ei este grîul. Înlocuirea şcolărească a lui „de” cu „cu” se numeşte hipercorecţie, cuvînt pe care nu-l găsiţi în DEX-ul online. În cel pe hîrtie, există cu sensul: eroarea de a aplica prin analogie reguli valabile pentru alte situaţii; greşeală izvorîtă din teama de a nu greşi. Ca atunci cînd învăţătoarea, pentru a-i determina pe copii să nu greşească ortografia unor cuvinte, pronunţă: este, eu, el etc. (în loc de ieste, ieu, iel). Cine are răbdare poate citi şi: Cazu’ Leanca, o aplicaţie pe tema hipercorecţiei.
Revenind, poemul e compus din două exclamaţii, a doua mascată sub forma unei întrebări retorice: evident că nici grîul nu mai este grîu, ci s-a produs o transsubstanţiere, cîmpia e de soare. Acest miracol coloristic o face pe autoare să se oprească la nivelul unei uimiri contemplative care opreşte clipa-n loc, oricît s-ar roti pămîntul, soarele rămîne difuz în cîmpia de grîu.
Continuări fără nerv şi noutate semnificativă: (Doina B) şi-n pâinea din vatră...coaja pâinii, (Doina B) şi-n macii roşii..., (Doina B) vin secerătorii...
Completări care schimbă tonul creînd o diferenţă: (Doina B) tril de ciocârlie..., (Sorin Toma BOC) zi fără sfârşit, (Mariko san) Ard macii de jar, (Mariko san) În ol cicoare.
Completări deprimate care nu se lasă convinse de pilda cîmpiei: (Doru Emanuel) Norii-s în suflet, (Doru Emanuel) Tristeţea-i în noi, (Doru Emanuel) Suflet în ceaţă, (Doru Emanuel) noaptea-n ochii mei, (Doru Emanuel) norii-s în suflet, (Doru Emanuel) tristeţi ne-nsoţesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu