marți, 10 februarie 2009

Versul original 17.7 ale singurătăţii



Ultimul vers este:


Camera mea –

patru anotimpuri

ale singurătăţii


Gabriela Ion (Fl. Grigoriu – Autoare de haiku din România)


(Anca) doua suflete aprinse

(Karla) patru ori câte?
ca miezul nucii
fug după mine
unul după altul
se cheamă pe rând
vine şi noaptea!
apoi nimica,vecia,cade steaua!
sosesc şi pleacă
la urmă - popa!
măsoară viaţa
care nu mai sunt?
asta-i viaţa mea!
câte mă vor şti?
deşiră mosorul
le iubesc pe toate
îmi scluptează viaţa
să le-ntorc pe dos ?!
implacabile
şi-au dat întâlnire
în inimă...unul

(Mariko san) Eu - cireş în floare

(Doina B) cu tristeţea lor
(Doina B) numărându-mi anii
(Doina B) -deschide larg fereastra!!!!
(Doina B) de singurătate
(Doina B) gol umplut cu Vivaldi

(Sorin Toma BOC) in patru pereti

(Doru Emanuel) tot atâţia fraţi

(Monica Trif) pe-o singura plansa

(Puiu) de astazi pe maine
(Puiu) numai pe portative
(Puiu) si nu am mai scris nimic

Stratagema poemului este aceea de a duce pe o pistă falsă pentru ca apoi să creeze surpriza. Camera mea sugerează o anume închidere claustrofobică, dar completitudinea şi varietatea celor patru anotimpuri este în evidentă antiteză cu sugestia primului vers. Şi totuşi, paradoxal, cei patru pereţi, reaminteşte şi accentuează ultimul vers, pot anula diversitatea potenţială şi o pot transforma într-un perpetuu şi invariabil arest la domiciliu.


Cîteva completări merg pe sugestia vertijului celor patru anotimpuri care se poate amplifica din preaplinul sufletesc şi între cei patru pereţi: (Anca) doua suflete aprinse, (Karla) le iubesc pe toate, (Mariko san) Eu - cireş în floare, (Doru Emanuel) tot atâţia fraţi.


Văzînd doar sechestrarea anotimpurilor, alte completări notează deprimat: (Doina B) cu tristeţea lor, (Doina B) numărându-mi anii, (Monica Trif) pe-o singura plansa, (Puiu) de astazi pe maine, (Puiu) numai pe portative, (Puiu) si nu am mai scris nimic.


Doina notează, în ton cu originalul: (Doina B) de singurătate, dar încearcă o compensare: (Doina B) gol umplut cu Vivaldi şi avansează un îndemn: (Doina B) -deschide larg fereastra!!!!


Alte completări sînt repetitive sau inserează panseuri şi nedumeriri răsuflate: (Karla) patru ori câte?, ca miezul nucii, fug după mine, unul după altul, se cheamă pe rând, vine şi noaptea!, apoi nimica,vecia,cade steaua!, sosesc şi pleacă, la urmă - popa!, măsoară viaţa, care nu mai sunt?, asta-i viaţa mea!, câte mă vor şti?, deşiră mosorul, îmi scluptează viaţa, să le-ntorc pe dos ?!, implacabile, şi-au dat întâlnire, (Sorin Toma BOC) in patru pereti.



2 comentarii:

Anonim spunea...

Ce sa zic despre un haiku - oricat ar fi de frumos in care primul vers are 4 sb,al doilea 6 si al treilea 7?!
Puiu

Sorin Toma BOC spunea...

Ce am vrut sa subliniez a fost o echivalare a anotimpurilor cu cei patru pereti ai casei:
nord = iarna;
est = primavara;
sud = vara;
vest = toamna.

Repetitia isi are scopul ei.