Întreg poemul este:
Copacii tăiaţi –
Porumbiţa-şi face cuib
În fereastra mea.
Livia Ciupav (Printre anotimpuri)
(Puiu) acum bate soarele
(Puiu) N-or sa mai doarma umbre
(Puiu) Cum mai creste durerea
(Puiu) Doar absente deplanse
(Karla) luna-si trimite raze
(Karla) soarele se priveste
(Karla) crengile lor nu mai bat
(Karla) berzele nu-si mai fac cuiburi
(Karla) porumbelu-si face cuib
(Doina B) acum tot orizontul
(Doina B) nu se mai aştern umbre
(Doina B) nu îmi bate nici un ram
(Doina B) veni-vor alte păsări
(Doru Emanuel) stele de gheaţă-nfloresc
(Mariko san) Nu mai cântă păsărele
(Mariko san) Cine mai îngînă cânt
(Sorin Toma BOC) doar tacerea mai bate
Poemul e centrat pe întristarea şi compasiunea faţă de fiinţele dispărute sau aflate la strîmtoare. Sobrietatea evocării copacilor doborîţi este compensată de solidaritatea cu porumbiţa care şi-a regăsit totuşi un loc de cuib. Participarea autoarei la ceea ce se întîmplă în mod firesc este una surdinizată, fără niciun fel de efuziuni declarative. Un singur cuvînt divulgă discret această grijă tandră – (fereastra) mea. Dar, la figurat, se poate subînţelege că sufletul uman este doar o deschidere în care multe lucruri în restrişte îşi fac cuib.
Faţă de înţelegerea de mai sus, completările care surprind doar consecinţe banale, fără ecouri de adîncime sufletească, îşi dovedesc facilitatea (parcă meschin compensatorie): (Puiu) acum bate soarele, (Karla) soarele se priveste, (Doina B) acum tot orizontul, la fel ca lamentaţia declarativă, nemediată prin imagine: (Puiu) Cum mai creste durerea, (Puiu) Doar absente deplanse, (Karla) crengile lor nu mai bat, (Karla) berzele nu-si mai fac cuiburi, (Mariko san), Nu mai cântă păsărele, (Doina B) nu îmi bate nici un ram, (Doina B) veni-vor alte păsări, (Mariko san) Cine mai îngînă cânt.
Cîteva completări notează urmări mai delicate în care se simte compasiunea surdinizată pentru lucruri aproape impalpabile: (Puiu) N-or sa mai doarma umbre, (Karla) luna-si trimite raze, (Doina B) nu se mai aştern umbre, (Sorin Toma BOC) doar tacerea mai bate.
Alte două completări marchează prin imagine consecinţe care subliniază, prin uimitoare coincidenţe, gravitatea adevărului nespus: (Doru Emanuel) stele de gheaţă-nfloresc, (Andrei S) morminte răsărite.
Karla, cu puţină stîngăcie, nimereşte peste soluţia originală: porumbelu-si face cuib, spun stîngăcie pentru că, evident, porumbiţa avea alte valenţe emoţionale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu