Ultimul vers a fost:
Carul cu fîn.
Copiii deschid poarta
să intre luna.
Mioara Gheorghe (Fl. Grigoriu – Autoare de haiku din România)
(Karla) lunca pustie
ulciorul gol
luna ajutor
luna în curte
câmp cu ţepuşe
pe câmp un singur stog
se lasă seara,apus de soare,
către asfinţit
a venit câmpul
farmecul verii
la schit -vecernie
bătăi de toacă,clopot
iarbă uscată
la noapte: stele
şura asteaptă
dulău primul
munca câmpului
sudoarea muncii
tata istovit
coasa nicăieri
mama cu tata
un ţoi cu ţuică
doar una mică
mama departe
bunul în tindă,moţăie
greieri vin de la cosit
laarg...spre orizont
intră primul gol
iar au jucat fotbal
apoi o închid
cine o închide?
cu telecomanda
acul nicăieri
dracu caută acu
hai să ne plimbăm !
ştrengarii tatei!
(Plimbareatza) Tu dormi!
(Puiu) doar ei au ramas
(Puiu) nimeni nu-i ajuta
(Puiu) patulului gol
(Puiu) cainele e primul
(Doina B) agale boii
(Doina B) izbiţi de miros
(Doina B) singurii stăpâni
(Doina B) subredă-i şi propta
(Doru Emanuel) să intre luna
Cum îi stă bine unui poem haiku, primele versuri ne introduc în atmosfera unui loc şi timp: plecat de ore bune la fîneaţă carul este aşteptat să se întoarcă plin cu fîn. Şi pentru că aşteaptă cu mai multă nerăbdare, şi pentru că, oricum, asta e treaba lor cînd îi ajută pe cei mari, copiii deschid poarta. Ori au făcut-o prea devrme, ori luna era şi ea pe undeva la răsărit, cea care se hotărăşte să intre prima, lucru suprinzător şi mai presus de fire, este luna. Chiar dacă se vor găsi cîrcotaşi care să vadă carul doar cu patru roţi, valoarea poemului se susţine prin paradoxala şi triumfala descindere a lunii prin poarta deschisă pentru raţiuni de departe mai pămîntene.
Incoerente, pentru că nu fac sintagmă cu versul anterior, mi se par: (Karla) lunca pustie, ulciorul gol, luna ajutor, luna în curte, câmp cu ţepuşe, pe câmp un singur stog, se lasă seara, apus de soare, a venit câmpul, farmecul verii, la schit –vecernie, bătăi de toacă,clopot, iarbă uscată, la noapte: stele, munca câmpului, sudoarea muncii, coasa nicăieri, un ţoi cu ţuică, doar una mică, mama departe, intră primul gol, iar au jucat fotbal, acul nicăieri, dracu caută acu, ştrengarii tatei! (Plimbareatza) Tu dormi!, (Doina B) agale boii, (Doina B) izbiţi de miros, (Doina B) singurii stăpâni, (Doina B) subredă-i şi propta.
Prozaice şi spălăcite, fără nerv se dovedesc completările: (Karla) către asfinţit, şura asteaptă, dulău primul, tata istovit, mama cu tata, bunul în tindă,moţăie, greieri vin de la cosit, laarg...spre orizont, apoi o închid, cine o închide?, cu telecomanda, hai să ne plimbăm ! (Puiu) doar ei au ramas, (Puiu) nimeni nu-i ajuta, (Puiu) patulului gol, (Puiu) cainele e primul, (Sorin Toma BOC) unde e acul?!
Ca şi data trecută, urma scapă turma: (Doru Emanuel) să intre luna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu