luni, 16 februarie 2009

Versul original 18.1 un pârâiaş grăbeşte



Tot poemul sună aşa:


Valea Frumoasei –

un pârâiaş grăbeşte

la întîlnire


Paula Romanescu (Fl. Grigoriu – Autoare de haiku din România)


(Puiu) uratul nu mai vine
(Puiu) padurea adormita vine
(Puiu) singura toamna vine

(Anonim) numai vulturii mai vin
(Sorin Toma BOC) Oh, well... that was me :D
(Doina B) veşnicia şi Blaga
(Doina B) din munţi coboară râuri
(Doina B) cerul senin şi păstrăvi
(Anonim) parauri,lac si munte
(Karla) weekend- acolo singur

(Anonim) doar sanzienele vin

Poemul foloseşte, cum nu se poate mai transparent, un joc de cuvinte care se deschide către un plan secund. Totul este o alegorie sau o metaforă extinsă. Sigur, aşa se întîmplă în momentul pe care sîntem invitaţi să-l contemplăm: pîrîiaşul curge zorit către confluenţa cu valea seducătoare a Frumoasei. Se va întîmpla acolo o bruscă şi definitivă contopire. Restul este tăcere. Sau murmur precipitat, oricum fără cuvinte, al apelor care grăbesc la vale.


În varianta originală era vorba de o întîlnire privată, poate prima, a unui pîrîiaş cu frumoasa lui. De înţeles deci emoţia surdinizată pe care ne-o transmite. Cîteva completări au panoramat şi au lărgit cadrul, făcînd dintr-o timidă întîlnire o vastă imagine de amfiteatru festivist: (Doina B) veşnicia şi Blaga, (Doina B) din munţi coboară râuri, (Doina B) cerul senin şi păstrăvi, (Anonim) parauri, lac si munte.


Prin contrast, în altele, autorii s-au implicat impropriu în peisajul pe care haijinul doar în contemplă: (Sorin Toma BOC) Oh, well... that was me :D, (Karla) weekend- acolo singur.


Una din completări subliniază cum nu se poate mai bine această atitudine discretă, rezervată a autorului de haiku: (Anonim) numai vulturii mai vin. Pe această linie, cu un alt joc de cuvinte, Puiu decretează: (Puiu) uratul nu mai vine – opoziţia dintre frumoasa şi urâtul, dar şi sensul secund al faptului că pentru cel ce meditează în Valea Frumoasei urâtul (starea de anxietate şi plictiseală) este exclus acolo unde e martorul privilegiat al unor întîlniri miraculoase: (Puiu) padurea adormita vine, (Puiu) singura toamna vine.




Un comentariu:

Anonim spunea...

Ce voiam sa spun cu "Oh, well... that was me :D" era ca replica: "(Anonim) numai vulturii mai vin" imi apartine si uitasem doar sa ma semnez. Nu sunt atat de inconstient incat sa trimit ceva care nu respecta nicio regula.

O zi buna,
Sorin