Întregit cu ultimul vers, poemul este:
Oprită sania
la uşa crîşmei –
între timp s-a topit zăpada
Olimpia Brendea Deşliu (Stîlpi de felinar)
(Doina B) in zori tot acolo
(Doina B) deja e noroi
(Doina B) pân la topire
(Doina B) crâşmarul plecat
(Anonim) zapada scarţâind.
(tiktakro.) tristete in iarna.
(Doru Emanuel) de veghe luna
(Mariko san) Rabdă calul, rabdă...
(Mariko san) Tablou de Hokusai
(Monica Trif) niciun copil
(Karla) sporturi de iarna !
(Karla) un toi pentru Mos Craciun
(Karla) o tuica fiarta
(Karla) bietul ANIMAL !
(Karla) se inmoaie...CRIVATU!
(Karla) zapada se topeste
(Sorin Toma BOC) mai ninge inca
(Sorin Toma BOC) urmele sterse
(aserb) cadouri multe
La cîteva din poemele săptămînii 19, mă bucur să adaug şi părerile Manuelei Miga. Iat-o pe cea referitoare la poemul de faţă:
<<Un senryu care ar arăta mai bine aşa:
la uşa crâşmei
sania –
între timp zăpada s-a topit
E mai „haiku” sa nu precizăm staţionarea săniei (inversiunea „oprită sania” e mai degrabă din pământul liricii occidentale), să lăsam să se subînţeleagă (aici ne ajută „între timp”). Întâi plasăm locul acţiunii, apoi atragem atenţia asupra subiectului; un singur cuvânt are mai multă greutate şi contrastează fericit cu multitudinea silabelor si informaţiei din ultimul vers.>>
Evident că, fără s-o spună expres, poemul vorbeşte de năravul beţiei, dar ironia este surdinizată, vedem doar sania rămasă pe uscat (sau în noroi) şi ne gîndim la bieţii cai. Ultimul vers era destul de previzibil, să vedem cum s-au descurcat comentatorii.
În mod ciudat, unii s-au gîndit la (Karla) un toi pentru Mos Craciun, (aserb) cadouri multe.
Rezumîndu-se la tablou, alţii s-au descurajat: (tiktakro.) tristete in iarna., (Monica Trif) niciun copil sau, mai voioşi, au închipuit un popas între (Karla) sporturi de iarna ! Cîţiva au completat tabloul cu amănunte: (Anonim) zapada scarţâind., (Doru Emanuel) de veghe luna, (Doina B) crâşmarul plecat, (Karla) o tuica fiarta, (Karla) se inmoaie... CRIVATU!, (Sorin Toma BOC) mai ninge inca, iar alţii au luat grija cailor: (Mariko san) Rabdă calul, rabdă..., (Karla) bietul ANIMAL ! (aici, după majuscule, pare a fi şi o aluzie la stăpîn !).
Consecinţele, mai mult sau mai puţin aşteptate, după cum sîntem centraţi pe darul beţiei sau pe capriciile vremii, au fost remarcate de: (Doina B) in zori tot acolo, (Doina B) deja e noroi, (Doina B) pân la topire, (Karla) zapada se topeste, (Sorin Toma BOC) urmele sterse. Remarcabil prin introducerea unui alt motiv: (Andrei S) mireasa aşteaptă.
Neaşteptat prin discreţie: (Mariko san) Tablou de Hokusai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu