Versul lipsă este:
Pomii în floare –
aproape inutilă
lumina dimineţii
Lavinia Dan (Fl. Grigoriu – Autoare de haiku din România)
(Monica Trif) asteapta si o mierla
(Karla) un fluture pictează
(Karla) ninge cu petale în
(Karla) s-a îmbrăcat in alb
(Karla) în fereastra mea bate
(Karla) luna se topeşte în
(Karla) zboară ciocârlia cu
(Karla) prin oblonul rupt intră
(Karla) departe la orizont
(Karla) în palmele frunzelor
(Karla) când roade aurii in
(Karla) petale colorate cu
(Karla) pasărea noapţii doreşte, aşteaptă
(Puiu) Colinda zidul
(Puiu) Pe un biet mormant
(Puiu) Se uita piezis
(Puiu) Pe umarul stang
(Sorin Toma BOC) stele ignorând
(Doina B) mai albă e azi
(Doina B) înmiresmată
(Doina B) peste albine
(Doina B) azi in eclipsă
Cele două idei/imagini sînt sugerate prin două exclamaţii surdinizate. Faptul că autoarea nu simte nevoia să pună alte semne de punctuaţie pentru a-şi clama starea sufletească arată tocmai discreţia construcţiei. Ţipătul este doar unul al culorii... iar cel care ar vrea şi ar putea să ţipe a rămas fără glas. În el, albul florilor a produs o implozie asurzită. În zorii zilei, copleşit, simte că lumina pomilor înfloriţi este deja prea multă... Există o concurenţă oarecum neloială între cele două surse de lumină şi dimineaţa are un serios handicap. Versul al doilea nu face decît să medieze între ele şi să estimeze, consemnînd că aceea a florilor este nepreţuită şi mai presus de vreun adaos.
Comparînd cu originalul, majorittea completărilor nu mijlocesc între cele două. Cele mai multe circumstanţiază doar lumina dimineţii: (Monica Trif) asteapta si o mierla, (Karla) un fluture pictează, (Karla) s-a îmbrăcat in alb, (Karla) în fereastra mea bate, (Karla) luna se topeşte în, (Karla) zboară ciocârlia cu, (Karla) prin oblonul rupt intră, (Karla) departe la orizont, (Karla) în palmele frunzelor, (Karla) pasărea noapţii doreşte, aşteaptă, (Puiu) Colinda zidul, (Puiu) Pe un biet mormant, (Puiu) Se uita piezis, (Puiu) Pe umarul stang, (Sorin Toma BOC) stele ignorând.
Altele, mai puţine, fac din lumina dimineţii doar o circumstanţă pentru a pune în valoare decorativ înflorirea: (Karla) ninge cu petale în, (Karla) s-a îmbrăcat in alb, (Doina B) mai albă e azi, (Doina B) înmiresmată, (Doina B) peste albine, (Karla) petale colorate cu, cînd nu se aventurează, prin întrebări retorice să prospecteze viitorul: (Karla) când roade aurii in.
Numai (Doina B) face o legătură izbutită care evidenţiază un efect paradoxal: azi in eclipsă.
2 comentarii:
Frumos ne mai sta cu versurile 2 si 3
cu 7 silabe!Si "aproape inutila" circumstantiaza "lumina diminetii",nu numai noi bietii truditori ca sa completam,dupa priceperea si puterea noastra acest "haiku".
Puiu
Am folosit cuvîntul "circumstanţiază" în sensul în care era vorba de adaosuri circumstanţiale, complementînd situaţia în care se afla "lumina dimineţii". Şi gramatical, şi semantic sînt lucruri diferite de ceea ce face "aproape inutilă" care determină un raport între două două surse de lumină - pomii în floare şi lumina dimineţii.
Trimiteți un comentariu