Poemul întreg este:
Pe luciul apei
Atinge soarele
O libelulă
Tincuţa Horonceanu Bernevic – (RK iulie 2008)
(Doina) in vals lent peste valuri
(Doina) zbenguind printre stele..
(Doina) printre nuferii inchişi...
(Doina) atinge astrul zilei.
(Mariko san) în zori de zi se naşte
(Mariko san) dintr-o stea se naşte
(Mariko san) luna cu stelele şi
(Ioana Dinescu) acopera soarele
(Ioana Dinescu) umbreste-o clipa luna
(Ioana Dinescu) intre doua adancuri
(Manuela D) alunecand pe soare
(Manuela D) vamesul tariilor -
(Manuela D) captiva-ntre doua lumi -
(Anonim) intuneca lumina
(Anonim) crapii-n salturi mortale
(Radu Ignatescu) ies ochii pastravului
(Radu Ignatescu) imbra sparge linistea
(Karla) nufarul alb saruta
(Karla) umbră agatata de
(Karla) isi unduieste umbra
(Anonim) "nea Vasile", un fir si
(Anonim) ochii broscoiului pandind
Suprafaţa apei este locul geometric al unei certe separări a ceea ce e aerian de ceea ce e acvatic, dar, prin luciul ei, şi al unor miraculoase întîlniri şi paradoxale atingeri. Soarele coboară şi se aşează pe oglinda apei ca să poată fi atins de libelulă. Doar pe luciul apei se produce, fără nicio dificultate, contactul suprafiresc al cerescului cu terestrul, al efemerului cu eternul, al vieţii fragile cu uriaşul clocot de energie solară.
În acelaşi ton cu originalul, coborînd înaltul pe oglinda apei: (Doina) atinge astrul zilei, (Mariko san) dintr-o stea se naşte, (Mariko san) luna cu stelele şi, (Ioana Dinescu) acopera soarele, (Ioana Dinescu) umbreste-o clipa luna, (Ioana Dinescu) intre doua adancuri, (Manuela D) alunecand pe soare, (Manuela D) captiva-ntre doua lumi -.
Au rămas doar la suprafaţa apei: (Doina) in vals lent peste valuri, (Doina) printre nuferii inchişi..., (Mariko san) în zori de zi se naşte, (Anonim) crapii-n salturi mortale, (Radu Ignatescu) ies ochii pastravului, (Karla) nufarul alb saruta, (Karla) umbră agatata de, (Karla) isi unduieste umbra, (Anonim) "nea Vasile", un fir si, (Anonim) ochii broscoiului pandind.
Cu defecte de construcţie: (Doina) zbenguind printre stele... (zbenguindu-se, pe româneşte), (Manuela D) vamesul tariilor – (o metaforă cam decorativă), (Anonim) intuneca lumina (cam mult pentru o fiinţă atît de delicată), (Radu Ignatescu) imbra sparge linistea (dacă e vorba de umbră nu prea văd cum şi nici nu leagă bine cu o libelulă).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu