Versul original 47.3 Atinge soarele

Poemul întreg este:

Pe luciul apei
Atinge soarele
O libelulă

Tincuţa Horonceanu Bernevic – (RK iulie 2008)

(Doina) in vals lent peste valuri
(Doina) zbenguind printre stele..
(Doina) printre nuferii inchişi...
(Doina) atinge astrul zilei.

(Mariko san) în zori de zi se naşte
(Mariko san) dintr-o stea se naşte
(Mariko san) luna cu stelele şi

(Ioana Dinescu) acopera soarele
(Ioana Dinescu) umbreste-o clipa luna
(Ioana Dinescu) intre doua adancuri

(Manuela D) alunecand pe soare
(Manuela D) vamesul tariilor -
(Manuela D) captiva-ntre doua lumi -

(Anonim) intuneca lumina
(Anonim) crapii-n salturi mortale

(Radu Ignatescu) ies ochii pastravului
(Radu Ignatescu) imbra sparge linistea

(Karla) nufarul alb saruta
(Karla) umbră agatata de
(Karla) isi unduieste umbra

(Anonim) "nea Vasile", un fir si

(Anonim) ochii broscoiului pandind

Suprafaţa apei este locul geometric al unei certe separări a ceea ce e aerian de ceea ce e acvatic, dar, prin luciul ei, şi al unor miraculoase întîlniri şi paradoxale atingeri. Soarele coboară şi se aşează pe oglinda apei ca să poată fi atins de libelulă. Doar pe luciul apei se produce, fără nicio dificultate, contactul suprafiresc al cerescului cu terestrul, al efemerului cu eternul, al vieţii fragile cu uriaşul clocot de energie solară.

În acelaşi ton cu originalul, coborînd înaltul pe oglinda apei: (Doina) atinge astrul zilei, (Mariko san) dintr-o stea se naşte, (Mariko san) luna cu stelele şi, (Ioana Dinescu) acopera soarele, (Ioana Dinescu) umbreste-o clipa luna, (Ioana Dinescu) intre doua adancuri, (Manuela D) alunecand pe soare, (Manuela D) captiva-ntre doua lumi -.

Au rămas doar la suprafaţa apei: (Doina) in vals lent peste valuri, (Doina) printre nuferii inchişi..., (Mariko san) în zori de zi se naşte, (Anonim) crapii-n salturi mortale, (Radu Ignatescu) ies ochii pastravului, (Karla) nufarul alb saruta, (Karla) umbră agatata de, (Karla) isi unduieste umbra, (Anonim) "nea Vasile", un fir si, (Anonim) ochii broscoiului pandind.

Cu defecte de construcţie: (Doina) zbenguind printre stele... (zbenguindu-se, pe româneşte), (Manuela D) vamesul tariilor – (o metaforă cam decorativă), (Anonim) intuneca lumina (cam mult pentru o fiinţă atît de delicată), (Radu Ignatescu) imbra sparge linistea (dacă e vorba de umbră nu prea văd cum şi nici nu leagă bine cu o libelulă).

Versul original 36.4 liniştea-şi face cuib

Versul din mijloc este:

noapte de iarnă –

liniştea-şi face cuib

în sufletul meu

Tincuţa Horonceanu Bernevic (Antologia ROMANIAN KUKAI)

(Anonim) Steaua polara norocul

(Scoartza) amintirile ard

(Ioana Dinescu) un ciob de oglinda
(Ioana Dinescu) candelabrul cerului

(Karla) de niciunde luna
(Karla) luna aproape plina
(Karla) florile de pe cetini
(Karla) pe geamul inghetat flori si
(Karla) viforul fulgilor

(Mariko san) se naşte primăvara
(Mariko san) pace de-nceput de veac

(Glumetu) un pol al pamantului

O noapte de iarnă, după o ninsoare abundentă care s-a aşternut peste tot şi peste toate rotunjind în alb unanim conturul lucrurilor. O noapte în care moliciunea şi blîndeţea tăcerii se strecoară prin pereţi şi-şi găseşte cuib în sufletele noastre. Zăpada, cu puritatea ei, ne alină şi tihna-şi descopere uimită sălaş în inima noastră.

Liniştea-şi face cuib prindea o diferenţă (de la gerul iernii la tăcerea ei) şi schimba registrul vitregiei, tăcerea iernii înzăpezite îmblînzea sufletul, îl potolea şi îi confirma ospitalitatea. Ceea ce realizează şi: (Mariko san) pace de-nceput de veac.

În completările: (Anonim) Steaua polara norocul, (Ioana Dinescu) un ciob de oglinda (?), (Ioana Dinescu) candelabrul cerului, (Karla) de niciunde luna, (Karla) luna aproape plina, (Karla) florile de pe cetini, (Karla) pe geamul inghetat flori si, (Karla) viforul fulgilor prezenţa unor detalii ale nopţii sau iernii nu este convingătoare, în sufletul, primitor poate, nu se petrece nimic semnificativ.

(Glumetu) este prea abscons: un pol al pamantului între iarnă şi suflet pare ca o umbrelă pe o masă de disecţie.

Două completări încearcă să contrapună iernii un suflet autonom fără dependenţe meteo: (Scoartza) amintirile ard, (Mariko san) se naşte primăvara.